Fondată în anul 1692 de ordinul călugărilor iezuiţi, sub împăratul Leopold I, instituţia de învăţământ cunoscută astăzi sub numele de Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr" a trecut de-a lungul timpului prin următoarele etape istorice:

Epoca latină 1692 - 1850

Perioada gimnaziului de cinci clase cu predare în limba latină, organizat de la 1780 sub împăratul Iosif al II-lea după Norma Regia.

Epoca germană 1850 - 1867

Perioada gimnaziului de opt clase cu bacalaureat cu predare în limba germană, organizat după Entwurf der Organisation der Gymnasien und Realschulen (ministrul Thun).

Epoca maghiară 1868 - 1918

Perioada gimnaziului de opt clase cu bacalaureat cu predare în limba maghiară, organizat după Entwurf der Organisation der Gymnasien und Realschulen (1868 - 1879), ordinul ministrului Trefort Nr. 17630/05.07.1879 (1879 -1883), Legea Şcolilor Medii Nr. 27910/20.08.1883 (1883 -1887) şi respectiv Planul de Învăţământ Local (1888 - 1918/1919).

Epoca română - începând de la 1919

Începând din 1919 instituţia trece la limba de predare română, fiind organizată conform legislaţiei în vigoare în Regat, primind denumirea de liceu şi dreptul de a purta numele marelui cărturar şi patriot român Gheorghe Lazăr. În această perioadă structura planului de învăţământ şi a planului de şcolarizare a suferit numeroase modificări trecând prin liceul de opt şi şapte clase (1919 - 1948), şcoala medie/liceul de unsprezece şi zece clase (1948 - 1965) respectiv liceul de doisprezece clase începând din 1965. În anul 1992 - la aniversarea a trei sute de ani de existenţă - instituţia a primit prin ordin al ministrului învăţământului denumirea de Colegiul "Gheorghe Lazăr", iar începând cu anul şcolar 1999/2000 a devenit Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr".