TESTE COMPARATIVE
Imagini digitale
Cristian Lăcraru, Ștefan Iliescu
Evaluare
pe scurt
Test 9 scanere pentru acasă
Canon CanoScan LiDE 20
Canon CanoScan LiDE 30
Epson Perfection 1670
Genius ColorPage HR6X Slim
Genius ColorPage HR7X Slim
HP Scanjet 2400
HP Scanjet 3670
Umax Astra 4700
Umax Astra 4900
|
Deși nu a evoluat foarte mult din punct de vedere tehnologic, scaner-ul a rămas
o unealtă deocamdată fără pretendent la același titlu. Singur pe parcela lui.
Nu e scump, nu e foarte greu de realizat, își face treaba bine și nu are înlocuitor.
Așa arată cartea de vizită a unui astfel de echipament în acest moment. Cea
mai bună reclamă rămâne deci unicitatea pe piață. Cu siguranță funcționează.
Și funcționează bine.
Fiind vorba de scanere pentru acasă am impus o limită maximă de preț în care
să se încadreze modele. Această valoare a fost fixată la 100Ś, ținând cont de
oferta existentă pe piață și de faptul că această sumă se află totuși între
salariul minim și cel mediu pe economie de la noi din țară.
Cum merge un scaner
Treaba unui scaner este aceea de a transforma informația analogică, respectiv
a luminii, în informație digitală. Ce înseamnă asta: un document, prezent în
format fizic (hârtie, plastic...) este transpus sub forma unei imagini (poză)
în format digital. Se face în acest mod trecerea documentului în format electronic,
de aici putând fi manevrat în diverse scopuri (mail, Web).
Piesa de bază a scanerului constă într-un șir de celule fotosensibile capabile
să detecteze lumina reflectată sau transmisă prin obiectul scanat. Aceste celule
fotosensibile sunt de fapt niște diode capabile de a recepta lumina atunci când
sunt alimentate electric. Tot acest șir de diode formează senzorul scanerului
(CCD - Charged-Couple Devices), care convertește intensitatea luminii în sarcină
electrică.
O altă componentă importantă este convertorul analog-digital, rolul său fiind
acela de a transforma informația analogică în informație digitală. Fiecare diodă
din miile care formează CCD-ul crează un pixel din imaginea scanată, iar pentru
a stoca informația corespunzătoare descrierii pixelului respectiv este necesar
un anumit număr de biți. Cu cât se dedică un număr mai mare de biți fiecărui
pixel, cu atât se va putea obține o calitate mai bună a imaginii scanate.
Mmajoritatea scanerelor disponibile astăzi folosește senzorul CCD, însă unele
modele noi folosesc senzor CIS (Contact Image Sensor). În cazul unui scaner
CCD, lumina reflectată din documentul original traversează un sistem de oglinzi,
care o redirecționează către senzorul CCD. În tehnologia CIS, șirul de diode
este plasat chiar sub documentul scanat, astfel încât senzorul captează direct
lumina reflectată de document. Din moment ce scanerele cu CIS nu necesită un
sistem foarte complicat de captare a luminii, rezultă un preț mai scăzut, dimensiunile
sunt mai mici, iar durabilitatea crește. Datorită dimensiunilor reduse, senzorii
CIS sunt recomandați în cazul scanerelor portabile. Senzorii CIS folosesc convertoare
analog-digital încorporate, astfel rezultând și un consum redus de energie.
Principalul neajuns al tehnologiei CIS constă însă tocmai în convertorul analog-digital,
acesta ocupând un spațiu care în mod normal ar fi trebuit să contribuie la captarea
luminii. Rezultatul constă în scăderea calității imaginilor scanate, astfel
că mulți utilizatori preferă achiziționarea unui model cu senzor CCD, în ciuda
prețului ceva mai mare.
Procesul de capturare a luminii reflectate, sau care traversează obiectul scanat,
necesită în mod evident o sursă de lumină, iar calitatea acesteia poate influența
în mod decisiv rezultatul. Primele modele de scanere desktop foloseau becuri
fluorescente. Potrivite multor tipuri de documente, becurile fluorescente prezintă
două dezavantaje majore: nu sunt capabile să emită aceeași intensitate de lumină
pe o perioadă lungă de timp, iar cantitatea mare de căldură degajată conduce
la deteriorarea componentelor interne. Din aceste motive, majoritatea producătorilor
au trecut la folosirea lămpilor catod-rece, care pot furniza o lumină mai intensă
și degajă foarte puțină căldură. Scanerele CIS folosesc câmpuri dense de LED-uri
RGB pentru a produce lumină albă.
Tipuri de scanere
În afară de modul de iluminare utilizat (lampă catod rece sau LED RGB), se
mai poate face o diferențiere a scanerelor, funcție de modul de lucru al fiecăruia.
Este vorba de flatbed, sheetfed, handheld, foto.
Flatbed
Scanerele flatbed folosesc un geam orizontal de sticlă, pe sub care trece senzorul
de lumină, fiind acoperit cu un capac. Puteți așeza pe acest geam documentul
ce urmează a fi scanat, fie că acesta este o poză sau o carte. Lumina emisă
de sub sticlă se reflectă în obiectul scanat și este apoi captată de senzorul
CCD aflat în mișcare. Principalul avantaj al scanerelor flatbed este că se pot
scana cărți sau chiar suprafețe de pe obiecte 3D, dezavantajul major constând
în spațiul relativ mare ocupat pe birou.
Sheetfed
Spre deosebire de modelele flatbed, în cazul de față senzorul este fix, pagina
scanată fiind deplasată prin dreptul acestuia. Acest tip de scanere este recomandat
celor care doresc să transforme în format digital o cantitate mare de documente,
mai ales prin combinarea cu un modul ADF (automatic document feeder - alimentator
automat de documente). Spațiul ocupat pe birou este mult redus, însă, evident,
apare dezavantajul constituit de imposibilitatea scanării obiectelor tridimensionale.
Există însă și posibilitatea combinării unui scaner flatbed cu unul sheetfed,
lucru destul de des utilizat în momentul de față. Astfel sunt îndeplinite funcțiile
clasice de scanare, în același timp cu posibilitatea de scanare multiplă de
documente, în special în cazul în care nu este necesară o rezoluție prea mare
de lucru și timpul acordat este prea scurt.
Handheld
Modelele manuale folosesc un senzor de aproximativ 12-13 cm lungime, fiind
foarte ușor de transportat. Pentru a realiza scanarea unui document, utilizatorul
trebuie să deplaseze scanerul pe deasupra colii de hârtie. Datorită dimensiunilor
reduse ale senzorului, scanarea unui document se face în mai multe treceri.
De obicei, acest tip de scanere este însoțit de aplicații destinate combinării
diferitelor fragmente rezultate într-un întreg. Dacă avantajul major oferit
de modelele manuale constă în portabilitate, marele dezavantaj se numește lipsă
de ușurință în utilizare. Dacă nu ai o mână foarte precisă vei avea nevoie de
câteva încercări succesive pentru a realiza o scanare corectă. Este util în
cazul în care suprafețele ce urmează a fi scanate nu pot fi manevrate, cum ar
fi de exemplu pânza unui tablou sau o masă pictată.
Filme și medii transparente
Utilizatorul obișnuit, cel căruia îi adresăm acest test, nu va avea prea des
nevoie să scaneze negative sau medii transparente, iar atunci când va avea cu
siguranță nu o va face la nivel profesional. Însă cei care lucrează în domenii
ca prelucrarea grafică profesională sau în publicitate vor dori ca rezultatele
să fie perfecte. Datorită dimensiunilor foarte reduse ale negativelor, rezoluția
folosită pentru a obține rezultate bune trebuie să fie foarte mare. Prețul unui
scaner de film variază între câteva sute și câteva mii de dolari.
Adâncime de culoare
Așa cum este normal în cazul oricărei tehnologii, există câteva aspecte tehnice
pe care orice utilizator este bine să le cunoască, înainte de a face alegerea
finală. Primul termen este adâncimea de culoare. Pentru descrierea fiecărui
pixel al unei imagini, scanerul poate stoca o cantitate pe un anumit număr de
biți. Respectivul număr de biți reprezintă adâncimea de culoare. Cu cât folosim
o adâncime de culoare mai mare, cu atât vom obține o calitate mai bună a imaginii
scanate și de asemenea o dimensiune mai mare a fișierului rezultat. Adâncimea
de culoare minimă pentru obținerea unei calități decente este de 24 de biți.
Deci pentru fiecare pixel, scanerul reține 8 biți de informație pentru fiecare
din cele trei nivele de culoare (RGB - Red-roșu, Green-verde și Blue-albastru).
În practică există un anumit nivel de pierdere a informației în timpul procesului
de scanare, datorită unui număr de factori externi. Astfel, calitatea imaginii
scanate suferă mici modificări în zonele de luminozitate mare și în cele întunecate.
Dacă scanezi negative sau medii transparente, chiar dacă o faci la nivel de
amatori, 30 de biți de culoare reprezintă minimum necesar, iar 36 este o valoare
de preferat.
Rezoluție
Există două tipuri de rezoluție, optică și interpolată; prima este cea importantă.
Rezoluția optică sau hardware a unui scaner este măsurată în puncte sau pixeli
pe inch (dpi sau ppi). Un număr mai mare de pixeli înseamnă o rezoluție mai
bună și o calitate superioară a imaginii, cel puțin în teorie. Numărul de pixeli
pe care un scaner este capabil să îl genereze se bazează pe numărul de celule
fotosensibile ce se află plasat în capul de scanare.
Rezoluția interpolată are întotdeauna o valoare mai mare, uneori mult mai mare,
decât cea optică. Pentru a obține o rezoluție interpolată, scanerul preia informația
din pixeli alăturați și folosind algoritmi matematici, umple spațiul liber dintre
ei. Nu te lăsa păcălit de rezoluția interpolată și caută să afli exact rezoluția
optică de care este capabil un scaner.
Viteză
Majoritatea celor care cumpără un scaner pentru uz personal nu sunt foarte
interesați de viteza de scanare, însă în orice caz nu îți vei dori să aștepți
de ordinul zecilor de minute scanarea unui document. Principalul parametru în
funcție de care variază viteza este rezoluția. Cu cât crește rezoluția folosită,
cu atât va trebui să aștepți mai mult finalizarea scanării.
Interfață
Conectarea scanerului la PC se poate face în mai multe feluri. Chiar dacă mai
există încă modele cu port paralel, majoritatea folosesc USB sau SCSI. Conectarea
USB a devenit foarte populară datorită ușurinței pe care o capătă procesul de
instalare, la care se adaugă cantitatea mare de date care poate fi transferată
rapid. Interfața SCSI a rămas populară în cazul celor care folosesc sisteme
Macintosh, instalarea și configurarea necesitând destulă experiență.
Aplicații suplimentare
Atunci când cumperi un scaner primești de obicei un număr de aplicații incluse.
Pe lângă driverele de instalare, cel mai des vei întâlni o aplicație de editare
a imaginilor și un program de recunoaștere a caracterelor (OCR - Optical Character
Recognition).
Pentru cei care instalează scanerul pe un sistem de operare Windows, driverul
este de obicei compatibil TWAIN. TWAIN (Technology Without An Interesting Name)
este un standard care permite scanarea documentelor prin intermediul altor aplicații
de editare, decât aplicația de scanare proprietară.
Aplicațiile de editare incluse oferă de obicei o gamă limitată de opțiuni față
de programul original, însă pentru majoritatea utilizatorilor individuali nici
nu va fi nevoie de mai mult pentru aplicarea anumitor prelucrări primare asupra
imaginilor scanate.
Programul de recunoaștere a caracterelor realizează transformarea textului
din format tipărit în format digital, editabil. Cele mai răspândite aplicații
OCR sunt ABBYY Fine Reader, Xerox TextBridge și ScanSoft OmniPage.
glosar
CCD (Charge Coupled Device) - dispozitiv electronic de captare
și conversie a luminii (informație optică) în informație electronică. Fiecare
element al imaginii scanate este transpus în semnal electric, intensitatea acestuia
corespunzând unei culori din spectru.
Driver - software dedicat în exclusivitate comunicației cu
un anume echipament hardware. Fără drivere care să le controleze, toate subansamblele
dintr-un PC ar fi complet inutile. Driverele sunt încărcate și gestionate de
sistemul de operare.
TWAIN - protocol pentru schimbul de informații între aplicații
și echipamente precum scanerele sau aparatele foto digitale. TWAIN spre exemplu
face posibilă comunicarea între o cameră foto digitală și un soft prin intermediul
calculatorului. Prin intermediul TWAIN putem scana o imagine direct într-o aplicație
precum Photoshop eliminându-se astfel metoda scanării în aplicația proprie scaner-ului
pentru ca mai apoi aceasta să fie trimisă către Adobe Photoshop.
USB (Universal Serial Bus) - interfață plug and play între
calculator și un alt echipament extern (imprimantă, scaner, aparat foto digital,
tastatură, mouse...). Echipamentele care prezintă un port USB nu necesită o
altă placă de extensie, rata de transfer acceptată fiind de 12Mbps pentru standardul
USB 1.1 și de 480Mbps pentru standrdul USB 2.0.
Cum am testat
Testele au fost desfășurate în laboratorul PC Magazine Romania folosindu-se
același sistem de test pentru fiecare model în parte. Configurația sistemului
de test a fost următoarea: placă de bază Epox 4PDA3i, cipset Intel 865PE (SouthBrige
ICH5 USB 2.0), procesor Intel Pentium 4 3GHz/FSB 800MHz, 2x512MB DDR PC3200
(dual-channel), Hard Disk Seagate Barracuda 7200.7, 160GB, 7200rpm, 8MB buffer,
SATA, placă video cipset FX5600. Sistemul de operare utilizat a fost Windows
XP Professional. Pentru fiecare scaner testat s-a instalat o imagine curată
a sistemului de operare, asigurându-se astfel condiții identice de testare.
Driverele utilizate au fost cele aflate în cutiile scanerelor. Testele au fost
separate pe două categorii. Cea de viteză și cea de calitate.
Testele de viteză au constat în măsurarea timpilor necesari pentru previzualizarea
unei pagini A4, scanarea unei pagini A4 la 150dpi și scanarea unei fotografii
10x15cm, la 300dpi.
În cadrul testului de calitate am avut în vedere capacitatea de recunoaștere
a culorilor, în acest sens fiind utilizată o miră de bare calibrată, cu rezoluție
de 3386dpi, raster 70 linii/cm, tiparul fiind realizat de Heidelberg Speedmaster
pe o hârtie dublu cretată, lucioasă, cu grad alb 100% și opacitate 97,4%, cu
scaner de placă CPC-31. Grila este reprodusă în spațiul de culoare CMYK, conținând
o serie de valori predefinite și cunoscute. Caseta scanată are umătoarele caracteristici
de culoare CMYK: C-60, M-90, Y-20, K-10. Nu au fost efectuate alte corecții
de culoare. După etapa de scanare, am preluat mira și am utilizat-o în Adobe
Photoshop 7.0, direct în spațiul de culoare CMYK. Prin intermediul acestui program
am efectuat câte trei citiri de suprafață. Au fost citite canalele CMYK în parte,
pentru fiecare dintre acestea notându-se cele mai apropiate valori obținute
față de cele cunoscute inițial pe miră. Abaterea a fost calculată prin diferența
dintre valorile cunoscute și cele măsurate de fiecare scaner, rezultatele fiind
înregistrate pe fiecare canal, valoarea fiind luată în modul. Valorile înregistrate
pot fi influențate de orice factor de felul prezenței urmelor de grăsime de
pe degete, sau particulelor de praf pe suprafața din sticlă. Calibrarea scanerului
reprezintă o operațiune ce implică o mulțime de bani și nu se justifică în nici
un caz după achiziționarea unui scaner pentru acasă. Din aceste cauze nu am
efectuat nici o modificare asupra nici unui scaner.
Pentru aprecierea calității cu care fiecare scaner a fost capabil să realizeze
operațiunea OCR s-a folosit o foaie A4 (aflată în imaginea alăturată). S-au
urmărit atât recunoașterea caracterelor cu și fără diacritice, precum și recunoașterea
și poziționarea imaginilor și tabelelor în text. Notarea a fost simplă, luându-se
în considerare trei aspecte. Recunoașterea corectă a caracterelor fără diacritice,
recunoașterea corectă a diacriticelor și respectarea așezării în pagină a textului,
pozelor și tabelelor. Operațiunea de OCR-izare a constituit dintotdeauna un
test greu aplicat segmentului software din această categorie. Până în acest
moment nici un scaner sosit în laborator nu a trecut cu notă maximă această
operațiune. Sigur că și fișa de test este aleasă astfel încât modulele de recunoaștere
să fie solicitate cât mai mult. Se observă însă destul de bine evoluția înregistrată
de software-ul profesional, în acest moment OCR-ul aplicat pe o pagină standard
(cu text fără inserturi complicate de tabele, grafice și poze), realizându-se
excelent, rezultatele fiind uneori uimitoare.
Cum am notat
Pentru evaluarea cât mai corectă a fiecărui model în parte, apelăm la o schemă
de punctare bazată pe trei stâlpi de susținere: performanță, dotări și preț.
Aprecierea de performanță a inclus testele rulate, fiecare rezultat contribuind
la scorul final, conform ponderilor din schema alăturată. Dotările s-au referit
la tipul senzorului, rezoluția hardware, adâncimea de culoare, interfața folosită,
capabilitatea de a scana filme, precum și la garanția oferită. Importanța prețului
este evidentă și nu mai are nevoie de alte comentarii.
Sfaturi de cumpărare
Am spus în introducerea acestui test că nu întâlnim diferențe tehnologice prea
mari de la un model la altul. Deși acest lucru este cât se poate de clar și
nu trebuie să îți mai faci probleme cu o documentare serioasă asupra tehnologiilor
interne, sunt câteva aspecte de care trebuie să ții cont înainte să scoți banii
din buzunar. Nu credem că prețul mai este un factor prea important în acest
caz, ținând cont de faptul că pentru sectorul de acasă media este cam aceeași,
undeva în jurul valorii de 100Ś. Mare atenție la caracteristicile tehnice prezente
atât pe cutie (dacă ești foarte grăbit și nu mai ai timp de alte documentări),
dar și în manualul de utilizare, fie tipărit fie în format electronic. Aici
poți să fii atent la rezoluție, adâncime de culoare, soft pentru OCR, software
adițional... în general cam tot ce e prezent în tabelul cu "Sumarul caracteristicilor".
La rezoluție mai facem o precizare. Există unii producători care tipăresc pe
cutia produsului valoarea (de exemplu) 1200x600 dpi. Atenție mare în astfel
de cazuri. Rezoluția care te interesează, cea care conteză de fapt, este reprezentată
de valoarea cea mai mică, în acest caz 600 dpi.
Dacă ești amator de scanarea filmelor foto aruncă o privire și la tipul de
adaptor de transparență existent (fie el încorporat fie separat; la acesta din
urmă ai avanatajul că poți da banii și mai târziu pe el). Nu uita însă că un
adaptor de transparență de pe un scaner pentru acasă nu va oferi niciodată o
calitate excepțională a scanării. Este însă de ajuns pentru amatori.
Ca întotdeauna sfătuim cumpărătorii să aloce un timp aparte unei documentări
pe Internet, poate mijlocul cel mai simplu și la îndemână de informare în acest
moment.
|