TESTE COMPARATIVE
Gigabaiții in buzunar - Carduri de memorie
Cristian Lăcraru, Ștefan Iliescu
Trecere în revistă
Cele mai multe camere digitale, playere muzicale portabile și PDA-uri folosesc
carduri de memorie flash pentru a stoca date. Aceste mici carduri pot stoca
undeva între 8MB și 1GB de date, prețul pe care trebuie să îl plătești pentru
un astfel de dispozitiv fiind destul de mic - aproximativ 50 de cenți pentru
un megabyte. La un asememea cost, memoriile flash se răspândesc foarte rapid,
putând deveni o amenințare chiar și pentru piața mini hard disk-urilor.
Numărul tipurilor de carduri de memorie este deja destul de mare (chiar dacă
nu includem și memoriile portabile USB) pentru ca decizia de achiziție să fie
destul de complicată. Vom încerca o trecere în revistă a diferitelor tipuri
de carduri de memorie flash, cu referiri la tehnologiile care se ascund în spatele
lor, la domeniile de utilizare recomandate și la evoluția lor în viitor. Dacă
ești interesat de fotografia digitală, muzica portabilă și transferul de fișiere,
s-ar putea să vrei să alegi un tip de card compatibil cu toate dispozitivele
corespunzătoare.
Ce este memoria flash?
Aplicarea unei sarcini electrice asupra unei celule dintr-un cip de memorie
conduce la schimbarea stării acesteia din 0 în 1 sau invers. Dacă deconectezi
un cip clasic de memorie de la alimentarea cu tensiune, acesta va uita pur și
simplu zerourile și unurile. Nu același lucru se întâmplă în cazul memoriilor
flash: acestea păstrează starea fiecărei celule atunci când cipul nu mai este
alimentat. Există însă și două inconveniente: cardurile de memorie flash costă
mai mult decât memoriile clasice, iar ratele de transfer suportate sunt mai
scăzute decât ale hard disk-urilor. Rata de transfer obișnuită a unei memorii
flash este de aproximativ 1MBps. Noile tehnologii și interfețe pot conduce la
dublarea sau chiar triplarea acestei rate, însă va trebui să plătești suplimenar
pentru aceasta. Altfel spus, cel mai lent și ieftin cip de memorie DRAM folosit
în PC-uri este mult mai rapid decât cel mai rapid cip de memorie flash disponibil.
Acesta este și motivul pentru care mini hard disk-urile continuă să aibă căutare.
Piața cardurilor de memorie flash a evoluat odată cu avântul cunoscut de piața
camerelor foto digitale, început la mijlocul anilor ´90. În acea perioadă,
camere precum Sony Mavica, care încorporau unități floppy, erau preferate celor
care foloseau cabluri seriale. Însă odată cu depășirea barierei de un megapixel,
nevoia unui suport de stocare movibil de dimensiuni mai mici și de capacitate
mai mare a devenit evidentă.
SmartMedia
(SM)
Primele memorii flash standardizate care au apărut, cardurile SmartMedia sunt
de grosimea a două cărți de joc. Suprafața cardului este însă mai mare față
de a altor tipuri, iar flexibilitatea redusă îl face vulnerabil la șocuri mecanice.
Dispozitivul nu folosește un controler care să permită PC-ului să îl trateze
ca pe un hard disk standard, așa că va trebui să plătești în plus pentru un
cititor specializat. De asemenea, unele echipamente nu pot funcționa cu carduri
SM mai mari de 16 sau 32MB.
Arhitectura internă limitează capacitatea maximă a cardurilor SmartMedia la
128MB. Fuji și Olympus s-au numărat printre susținătorii cardurilor SM, însă
acum s-au îndreptat către un nou format proprietar numit xD-Picture Card.
Specificații SmartMedia: dimensiuni 4,6x3,8x0,15 cm, capacitate maximă 128MB.
MultiMediaCard
(MMC)
Alături de SmartMedia, MMC reprezintă un alt standard timpuriu în domeniul
memoriilor flash. Un prim avantaj constă în riscul mult mai scăzut de distrugere,
datorită carcasei de plastic. Suprafața unui card MMC este aceeași cu cea a
succesorului său, Secure Digital (SD) - 3x2,3 cm. Cardurile MMC se potrivesc
în echipamentele cu adaptor pentru SD, dar nu și invers (deoarece grosimea celor
SD este mai mare). Playerele audio dotate cu SD nu vor putea însă să ruleze
de pe carduri MMC, deoarece acest tip de playere necesită un format criptat
de date. Marea majoritate a companiilor sunt în curs de a renunța la echipamentele
care folosesc MMC. Cei care au rămas fideli standardului încearcă promovarea
unui nou standard, RS MMC, care este în esență miniSD (vezi mai departe) dar
cu o grosime la jumătate.
Specificații MMC: 3x2,3x0,12 cm, capacitate maximă curentă 128MB, capacitate
proiectată pentru 2004 - 256MB.
Specificații RS MMC: dimensiuni 1,7x2,3x,12 cm, capacitate maximă curentă 128MB,
capacitate proiectată pentru 2004 - 512MB.
CompactFlash
(CF)
CompactFlash poate fi comparat cu un campion bătrân, dar departe de retragerea
din competiție. În acest moment mai mult de jumătate din piața echipamentelor
care folosesc memorii flash, sunt dotate cu carduri CF. Viitorul standardului
se află în zona camerelor digitale profesionale care necesită capacități foarte
mari, și ai căror utilizatori nu țin cont de dimensiunile fizice mari. Producătorii
de camere destinate amatorilor și utilizatorilor medii încep să folosească din
ce în ce mai mult medii SD, însă producătorii camerelor profesionale rămân fideli
cardurilor CF. Majoritatea cardurilor CF sunt de tip II, de aceeași grosime
cu memoriile PC Card, destinate notebook-urilor.
Specificații CompactFlash: dimensiuni 3,5x4,3x0,5 cm, capacitate maximă curentă
4GB, capacitate proiectată pentru 2004 - 8-16GB.
Memorii
PC Card
Memoriile PC Card de tip II (grosime standard) și-au câștigat o popularitate
binemeritată între utilizatorii care doreau capacități mai mari decât puteau
oferi cardurile CF. Însă acest tip de memorii nu a fost folosit niciodată în
camerele foto sau împreună cu echipamentele audio portabile, iar odată cu creșterea
capacităților oferite de cardurile CF și de dispozitivele USB nu mai există
o cerere prea mare pentru memorii PC Card în afara piețelor specializate. Cea
mai mare capacitate disponibilă pentru memoriile PC Card este de 2GB.
Specificații PC Card: dimensiuni 8,6x5,3x0,5 cm, capacitate maximă curentă
2GB, capacitate proiectată pentru 2004 - 4GB.
Memory
Stick
Sony a creat și susține în continuare formatul Memory Stick prin intermediul
vastei sale game de echipamente digitale, alți câțiva producători folosind acest
tip de card pentru produsele lor. Memory Stick a apărut în 1999 și a reușit
să cucerească relativ rapid aproape un sfert din piața cardurilor de memorie
flash. Noul standard a condus însă la apariția unui șir de echipamente care
se numesc Memory Stick și care produc confuzie în rândul utilizatorilor.
În primul rând, există Memory Stick, care este limitat la 128MB. Acesta este
disponibil în versiunile normală și OpenMG (Magic Gate); numai cea de-a doua
versiune poate folosi ca suport pentru fișierele audio digitale. O altă versiune,
mai subțire, Memory Stick Duo, este folosită în prezent în telefoanele mobile
și există planuri de a căpăta compatibilitate cu camerele foto digitale și cu
playerele portabile. Memory Stick Duo este un pic mai mic decât un card SD.
Pentru a rezolva problema capacității limitate a lui Memory Stick, Sony a introdus
pe piață Memory Select, care constă în două bankuri Memory Stick de câte 128MB,
care pot fi accesate pe rând prin acționarea unui comutator. Pentru a trece
de limita celor 128MB, Sony oferă de asemenea Memory Stick Pro - versiunea actuală
are 1GB - care nu este însă compatibil cu versiunile anterioare, chiar dacă
fizic se potrivește în sloturile pentru Memory Stick.
Dacă ești un utilizator exclusiv de echipamente Sony, avantajele oferite de
Memory Stick sunt uriașe. Poți descărca imagini statice și în mișcare de pe
un camcoder DV Sony și le poți vizualiza pe un televizor Sony, sau le poți transfera
pe un handheld Sony Clie.
Specificații Memory Stick: dimensiuni (original, Select și Pro) 5,1x2x0,25
cm, dimensiuni Duo 3x2x0,15 cm. Capacitate maximă: (original și Duo) 128MB,
Select 256MB, Pro 1GB. Capacitate proiectată pentru 2004: Duo 512MB, Pro 2GB.
Secure
Digital (SD)
Secure Digital beneficiază de cel mai larg suport și de cel mai promițător
viitor. Cardurile au dimensiuni foarte reduse, ușor de transportat, dar și de
pierdut J. Pentru pasionații de playere portabile marele dezavantaj este că
echipamentele SD, ca și cele cu Memory Stick, necesită compresarea fișierelor
la transferul de pe PC, ceea ce durează ceva mai mult.
Din punct de vedere al capacității cardurile SD sunt depășite doar de cele
CF, cu capacități proiectate de 16GB până la finele anului 2005. Un număr de
notebook-uri au început deja să adauge sloturi pentru carduri SD. O versiune
și mai mică de card SD este miniSD, destinată în principal telefoanelor mobile,
compatibilitatea cu camerele foto și playerele audio fiind o chestiune de timp.
Pentru a folosi un card miniSD într-un slot SD e nevoie de un adaptor special.
Specificații Secure Digital: dimensiuni SD 3x2,3x0,2cm, dimensiuni miniSD 2x2x0,12cm.
Capacitate maximă: SD 512MB, miniSD 256MB. Capacitate proiectată pentru 2004:
SD 2GB, miniSD 512.
xD-Picture
Așa cum am mai spus, producătorii de camere foto digitale Fuji și Olympus au
trecut de la standardul SmartMedia, către un nou standard, xD. Cardurile xD-Picture
nu au controler intern, ceea ce contribuie la creșterea costului total prin
procurarea unui adaptor pentru PC, dar oferă timpi mult mai reduși de scriere
și citire. Este destul de puțin probabil ca xD să ajungă să surclaseze cardurile
SD în termeni de vânzări sau să atingă nivelul de suport la care se află standardele
SD și Memory Stick, dar Olympus este un producător important în fotografia digitală.
Dacă interesul tău se limitează strict la fotografia digitală, în afară de capacitatea
mai redusă decât SD și CF, nu există alt dezavantaj pe care un card xD să îl
prezinte.
Specificații xD-Picture: dimensiuni 2,5x2x0,15 cm, capacitate maximă 512MB,
capacitate proiectată pentru 2004 1GB.
Memorii alternative
Dacă în urma studierii caracteristicilor oferite de memoriile flash ai decis
că nici una din variante nu ți se potrivește, iată câteva alternative.
Dispozitivele de memorie pe USB. Cel mai probabil înlocuitor al unității floppy
nu este unitatea CD-RW ci dispozitivul de memorie USB. Un astfel de echipament
oferă capacități între 8MB și 1GB.
Dacă ai de transportat zilnic documentație între servici și casă, un astfel
de echipament este soluția ideală. Unele dispozitive de memorie USB sunt bootabile,
dar trebuie ca și PC-ul să permită acest lucru. Capacitățile acestor dispozitive
vor ajunge între 2 și 4GB până la finalul anului.
Mini hard disk-urile. IBM Microdrive, un hard disk în miniatură cu capacitatea
de 1GB, are aceeași dimensiune cu un card CF și a revoluționat piața fotografiei
digitale. Poate fi folosit în majoritatea camerelor cu sloturi CF. Microdrive
este mai rapid decât memoriile flash, dar consumă mai mult și este mult mai
delicat de manevrat. O versiune de 4GB a fost anunțată de Hitachi, companie
care a cumpărat tehnologia de la IBM. Folosind adaptorul Microdrive-to-PC poți
beneficia de un mediu movibil rapid, cu capacitate de 1GB.
Bazându-ne pe experiența specialiștilor precum și pe predicțiile producătorilor,
se pare că viitorul este al cardurilor Memory Stick și Secure Digital (alături
de diferitele lor versiuni). CompactFlash este pe o poziție fruntașă în acest
moment, însă echipamentele non-Sony vor migra cu siguranță către SD.
Cum am testat
Platforma de test utilizată a fost realizată pe un sistem cu placă de bază
Epox 4PDA3i, cipset Intel 865PE (southbrige ICH5 USB 2.0), procesor Intel Pentium
4/3 GHz/FSB 800MHz, 2x512MB DDR PC 3200 (dual-channel), Hard Disk Seagate Barracuda
7200.7, 160GB, 7200rpm, 8MB buffer, SATA, placă video cipset FX5600.
Am utilizat un cititor de carduri Multi-Card reader/Writer model CRW-802 pe
USB 2.0.
Testul a fost împărțit în două categorii, funcție de suportul de memorie utilizat:
carduri de memorie și dispozitive USB. Pentru calculul ratelor de transfer am
utilizat un pachet de date cu dimensiunea de 30MB, valoare determinată de prezența
câtorva modele de carduri și memorii USB cu o capacitate de 32MB. În acest mod
se pot compara la același nivel toate echipamentele prezente. Mai mult decât
atât, pachetele transferate de către utilizatori sunt în general nu foarte mari,
apropiate valorii de
30MB. Testele s-au axat pe rata de transfer a unui pachet de 30MB constând
într-un singur fișier, și un alt pachet de aceeași dimensiune dar constând în
875 de fișiere grupate în 12 directoare. În cadrul acestui test am mai cronometrat
și timpul de ștergere al celor două pachete, fără a-l mai introduce în tabel
datorită diferențelor nu foarte semnificative de timp înregistrate.
Pe lângă aceste teste create de noi, am mai utilizat și cunoscutul benchmark
SisoftSandra versiunea 2004, cu testul pentru memorii portabile Aici am fost
interesați de ratele de transfer pentru lucrul cu fișiere de 32 kb și 256kb.
Pe lângă testele de transfer de date utilizate în realizarea schemei de notare
finală am luat în considerare și aspecte legate de dotările oferite și prețul
de achiziție.
|