Cover Story - PC Magazine Romania, Iulie  2002

Cum să faci un pc

MEMORIA

Memoria cu acces aleator (Random Access Memory - RAM) este cel mai cunoscut tip de memorie. Aşa cum îi spune şi numele, accesul la informaţiile stocate în RAM se face în mod aleator, orice celulă de memorie putând fi apelată independent. Opusul memoriei RAM este memoria SAM (Serial Access Memory). Aceasta stochează informaţia ca o serie de celule legate în serie, ce pot fi accesate doar secvenţial (ca o casetă audio). Dacă informaţia căutată nu se află într-o anumită locaţie, atunci se va verifica fiecare celulă de memorie până la găsirea ei.

La fel ca şi în cazul procesorului, un cip de memorie este reprezentat dintr-un circuit integrat construit din milioane de tranzistori şi condensatori. În cazul celui mai cunoscut tip de memorie RAM, DRAM (Dynamic Random Access Memory), un condensator şi un tranzistor formează o pereche pentru a crea o celulă de memorie. Fiecare celulă de memorie reprezintă un bit. Condensatorul stochează bitul de informaţie - un 0 sau un 1 sub formă electrică. Tranzistorul acţionează ca un comutator permiţând citirea sau schimbarea stării de încărcare a condensatorului. Atunci când condensatorul este încărcat, valoarea bitului de informaţie este 1, iar când nu este încărcat, valoarea bitului este 0. Principala problemă este că respectivul condensator nu îşi poate menţine starea de încărcare mai mult de câteva milisecunde. Astfel, pentru ca memoria DRAM să funcţioneze, este necesar ca fie procesorul fie controlerul de memorie să comande reîncărcarea condensatorilor înainte ca aceştia să se descarce. Această operaţie de reîmprospătare se repetă de câteva mii de ori în fiecare secundă. De aici provine de altfel şi numele de memorie dinamică.

Module de memorie
Cipurile de memorie folosite iniţial în calculatoarele personale se numeau DIP (Dual Inline Package). Acestea erau montate direct pe placa de bază sau erau conectate în nişte socketuri de pe placa de bază. Metoda a funcţionat atâta timp cât PC-urile au funcţionat cu unul sau doi megaocteţi de memorie RAM. Odată cu creşterea necesarului de memorie, spaţiul ocupat de DIP-uri pe placa de bază a devenit mult prea mare. Soluţia a fost constituită de montarea mai multor DIP-uri, împreună cu toate celelalte componente implicate în administrarea memoriei pe o placă PCB, care la rândul său este introdusă într-un slot aflat pe placa de bază.

Tipurile de PCB-uri folosite pentru construirea memoriilor au evoluat în ultimii ani. Apariţia SIMM-urilor (Single In-line Memory Module) a introdus noţiunea de standard şi pe piaţa memoriilor, fiind posibil ca mai mulţi producători să ofere memorii de acelaşi tip. Odată cu creşterea vitezei procesoarelor şi a lăţimii de bandă a magistralei de date, a apărut un nou standard: DIMM (Dual In-line Memory Module). Capacitatea de stocare a DIMM-urilor variază după puterile lui 2 (4 MB, 8 MB, 16 MB, 32 MB etc).

Modul RDRAM Modul SDRRAM Modul DDR-SDRAM

Tipuri de memorie

DRAM (Dynamic Random Access Memory), despre care am vorbit, este construit din perechi de tranzistori cu condensatori, necesitând reîncărcare permanentă.

SDRAM (Synchronous Dynamic Random Access Memory) - citirea informaţiilor se face rămânând pe rândul de celule de memorie de unde s-a făcut ultima accesare şi căutând următoarea informaţie pe coloane. Principiul de bază este că informaţiile cerute de procesor se află cel mai probabil în aceeaşi secvenţă. Rata maximă de transfer către memoria cache de nivel 2 este de 528 MBps.

RDRAM (Rambus Dynamic Random Access Memory) - reprezintă cea mai radicală schimbare de la modelul iniţial DRAM. Proiectată de Rambus, memoria RDRAM foloseşte module RIMM (Rambus In-line Memory Module), care sunt similare ca dimensiuni şi număr de pini cu DIMM-urile standard.

Ceea ce diferenţiază memoria RDRAM de celelalte tipuri de memorie este magistrala de date de mare viteză folosită, numită canal Rambus. Astfel, cipurile de memorie Rambus lucrează în paralel obţinând o frecvenţă a magistralei de date de 800 MHz. Marea problemă a memoriei RDRAM, pe lângă preţul mare, este constituită de posibilitatea conectării doar în perechi.
DDR-SDRAM (Double Data Rate - SDRAM) - reprezintă evoluţia naturală a SDRAM-ului şi este preferată ca alternativă memoriei Rambus. Principalul avantaj este reprezentat de faptul că DDR este un standard deschis, adică orice producător îl poate folosi pentru a produce memorii, în timp ce producerea memoriilor de tip RDRAM necesită plata unei licenţe către Rambus. Spre deosebire de standardul SDRAM, memoria DDR transmite şi primeşte date atât pe alternanţa pozitivă cât şi pe cea negativă a unui ciclu de ceas, ceea ce conduce la o dublare a ratei de transfer faţă de SDRAM.

Cât de multă memorie?
Se spune că niciodată nu poţi avea atâta memorie cât ţi-ar trebui. Acest lucru este adevărat, mai ales dacă urmează să rulaţi aplicaţii intensive, cum ar fi jocuri de ultimă oră sau prelucrări video pe noul dumneavoastră sistem. Alături de puterea procesorului, cantitatea de memorie este un factor la fel de important în creşterea de performanţe a sistemului.

Pentru un sistem pe care urmează să rulaţi în general aplicaţii de birou, 128 MB de memorie RAM se vor dovedi suficienţi. Dacă doriţi să jucaţi şi ceva jocuri sau să vă puneţi la încercare talentul în domeniul prelucrărilor grafice, atunci un minim de 256 MB se impune.

Articolul "Cum să faci un PC"