Cover Story - PC Magazine Romania, Iulie  2002

Cum să faci un pc

CONSTRUCŢIA SISTEMULUI

Acum că v-aţi asigurat de existenţa tuturor componentelor necesare unei bune desfăşurări a procesului de asamblare, să trecem la partea practică.
Dacă aveţi orice fel de dubiu în privinţa modului în care se realizează una dintre etapele asamblării nu ezitaţi să apelaţi la un specialist, costul componentelor fiind suficient de mare încât să nu merite realizarea de experienţe. Ţineţi cont că o experienţă nereuşită se plăteşte din buzunarul propriu.

Configurarea plăcii de bază

Este recomandabil ca această etapă, ca şi instalarea procesorului, coolerului şi a memoriei să se facă înainte de montarea plăcii în carcasă. Dacă este vorba de înlocuirea unei componente într-un sistem deja existent, sigur că este mai simplu să se lucreze direct în carcasă, însă atunci când construiţi sistemul de la zero este bine să urmăriţi ordinea descrisă în cele ce urmează.

Totul porneşte de la citirea manualului plăcii de bază. Acesta poate exista tipărit sau în format electronic, pe CD-ul cu drivere, programe utilitare şi documentaţie de ultimă oră. De obicei, manualul vă ghidează, pas cu pas, în toate operaţiile care ţin de montarea componentelor pe placa de bază.
Configurarea plăcii de bază poate crea o uşoară stare de confuzie în rândul celor care se află la prima experienţă de acest gen, însă vă veţi da repede seama că lucrurile nu stau deloc aşa. Mai ales dacă înţelegeţi instrucţiunile din manualul de utilizare. Majoritatea plăcilor existente astăzi pe piaţă nu mai necesită configurare din jumperi, însă există şi modele la care este necesară setarea unuia sau mai multor jumperi. Plăcile de bază sunt construite pentru a putea funcţiona cu mai multe versiuni de procesoare şi uneori pentru mai multe tipuri de memorie. Configurarea jumperilor reprezintă modul prin care îi "spuneţi" plăcii de bază cu ce procesor şi cu ce memorie urmează să lucreze.

În manual veţi mai găsi menţionate şi particularităţile plăcii dumneavoastră de bază. Ţineţi cont de alocarea partajată a resurselor plăcii pentru sloturile PCI (IRQ etc.)

Pregătirea carcasei
Este o etapă care nu ar trebui să pună nici un fel de probleme, dar nici nu ar trebui trecută cu vederea.

În principiu, carcasa trebuie să conţină în interior cel puţin cablul de alimentare şi o punguţă cu şuruburile utilizate pentru solidarizarea componentelor.

Există carcase inteligente care permit asamblarea componentelor fără a fi utilizate nici un fel de şuruburi.

Carcasa pe care am ales-o pentru exemplificare are panourile laterale detaşabile şi sursa plasată în partea superioară, orizontal. Este o soluţie simplă, necostisitoare şi care permite o bună ventilaţie.

Înlăturarea celor două panouri laterale se face prin desfacerea celor patru şuruburi din spatele carcasei. Din interior se scoate cablul de alimentare şi punguţa cu şuruburi în care se vor pune cele patru şuruburi scoase anterior (fiţi ordonat sau veţi aduna şuruburi de prin cameră timp de două zile).

Există multe modele de carcase la care capacul este format dintr-o singură bucată.

Deşi principiul este acelaşi, fiecare model de carcasă prezintă anumite caracteristici particulare. O facilitate destul de rar întâlnită în cazul carcaselor ieftine şi foarte utilă este posibilitatea de a demonta suportul de susţinere a plăcii de bază. Astfel, placa de bază poate fi instalată separat, fiind apoi inserată în carcasă cu totul.

Oricum, pregătirea carcasei se face prin stabilirea poziţiei în care vor fi plasate unitatea de dischetă, discul hard şi unitatea sau unităţile optice. Unitatea de dischetă şi discul hard se plasează, dacă se poate, în aşa fel încât să existe între ele un spaţiu suficient circulaţiei aerului. Atunci când aţi stabilit locul pentru ele puteţi îndepărta capacul din plastic al locaşului unităţii de dischetă (unele carcase au o fantă special creată în panoul frontal) şi partea metalică din spatele panoului frontal. Dacă nu este posibil acest lucru, puteţi plasa unitatea de dischetă lipită de discul hard, dar acesta nu se va putea ventila suficient, existând pericolul supraîncălzirii sale.

La alegerea locului unităţii sau unităţilor optice trebuie ţinut cont de poziţia plăcii de bază şi de dispunerea conectorilor săi. Este momentul să luaţi placa de bază şi, introducând-o în interior, să observaţi locul în care sunt plasate elementele de prindere de carcasă. Se scoate placa de bază, se fixează soclurile pentru şuruburi şi/sau elementele de prindere din plastic (distanţatoare), apoi se introduce din nou placa de bază în interior verificând dacă elementele de prindere sunt poziţionate corect. Dacă aceste elemente sunt poziţionate corect, se poate încerca şi introducerea unităţii optice în interior, pentru a vedea dacă nu se loveşte de componentele plăcii de bază. Alegeţi locaşul potrivit, ţinând cont de componentele plăcii de bază, de spaţiul ocupat de memorii, de spaţiul existent în jurul unităţii optice (este preferată o poziţie care să permită o circulaţie cât mai bună a aerului, în timpul citirii, unităţile optice încălzindu-se considerabil). În final, se scoate unitatea optică.

Placa de bază a rămas în interior şi este momentul să vedeţi unde vor fi plasate plăcile de extensie pentru a putea marca tăbliţele metalice ce vor fi scoase din partea din spate a carcasei. Porniţi de la poziţionarea plăcii video, urmată apoi de alegerea locului pentru celelalte plăci de extensie. Identificaţi un slot de extensie potrivit pentru placa video. Dacă placa este PCI, se recomandă utilizarea slotului PCI 1. În cazul cel mai probabil, în care placa este AGP, există un singur slot. Poziţionarea plăcilor de extensie trebuie să ţină cont de modul în care se face ventilaţia şi de restricţiile impuse de alocarea resurselor plăcii de bază pe sloturile PCI. Apoi, scoateţi placa de bază din carcasă şi înlăturaţi inserţia metalică a carcasei de la nivelul respectivului slot. De obicei aceste inserţii sunt prinse cu şuruburi, dar există şi carcase la care acestea trebuiesc rupte pur şi simplu. Nu efectuaţi ultima operaţie cu placa de bază în interior, existând şansa să loviţi componentele electronice sau să zgâriaţi cablajul.

Ultima etapă este montarea ventilatoarelor suplimentare, dacă acestea există.

Pregătirea carcasei a fost terminată şi puteţi trece la pasul următor.

Socket	Deschideţi pârghia
Verificaţi poziţionarea pinului	Poziţionaţi procesorul în socket
Poziţionaţi procesorul în socket	Închideţi pârghia

Instalarea procesorului
Este un proces destul de simplu şi direct. Există însă pericolul de a vă grăbi şi din neatenţie să spargeţi pur şi simplu mica, dar costisitoarea componentă. De aceea este recomandată operarea cu grijă a paşilor următori.

Indiferent de felul procesorului, instalarea se face la fel. Toate socketurile existente astăzi folosesc sistemul ZIF (Zero Insertion Force). Acest lucru înseamnă că nu este nevoie de nici un fel de apăsare sau forţare a procesorului pentru a se poziţiona în socket. Paşii de instalare sunt următorii:

1. Verificaţi pinii. Priviţi în lungul şirurilor de pini şi verificaţi dacă aceştia sunt perfect aliniaţi. În cazul în care există pini strâmbi, procesorul nu va intra în socket. Dacă există un număr prea mare de pini îndoiţi, atunci este cel mai bine să cereţi înlocuirea procesorului de la magazinul de la care l-aţi achiziţionat. Dacă există unui sau doi pini îndoiţi, puteţi încerca să îi îndreptaţi cu o pensetă, dar CU FOARTE MARE ATENŢIE.
   
2. Deschideţi socketul. Această operaţiune se realizează prin ridicarea pârghiei de pe partea laterală a acestuia. Ca şi până acum, şi această operaţiune necesită atenţie şi blândeţe.
   
3. Poziţionaţi cipul. Pentru a executa această operaţiune trebuie identificat pinul 1, atât pe cip cât şi pe socket. Pe procesor, colţul cu pinul 1 este marcat distinctiv şi nu poate fi confundat. Pe socket, pinul 1 este marcat fie prin cifra 1 scrisă în dreptul acestuia, fie prin lipsa orificiului din colţul destinat pinului 1.
   
4. Inseraţi procesorul. Odată poziţionat conform punctului 3, procesorul ar trebui să se aşeze fără probleme în socket. Dacă acest lucru nu se întâmplă, motivul poate fi constituit fie de deschiderea incompletă a socketului, fie de un pin îndoit şi neobservat la pasul 1, fie pinul 1 nu se află în poziţia corectă. În acest caz repetaţi verificările de mai sus.
   
5. Închideţi socketul. Menţineţi procesorul fixat la poziţie cu ajutorul unui deget, fără să apăsaţi, şi închideţi pârghia socketului. S-ar putea să întâmpinaţi o uşoară rezistenţă, dar este un lucru normal, deci nu vă speriaţi.
   

Verificaţi poziţionarea corectă Aşezaţi coolerul pe procesor Fixaţi coolerul

Instalarea coolerului
Rolul coolerului este de a răci procesorul în timpul funcţionării, menţinând o temperatură cât mai scăzută şi nepericuloasă. Dacă acesta nu este instalat corect, înseamnă că nu va funcţiona, iar acest lucru se va observa prea târziu prin arderea procesorului. Iată paşii de bază în această operaţiune:

1. Aplicaţi pasta termoconductoare siliconică pe suprafaţa de contact a procesorului cu coolerul. Acest tip de pastă nu se mai foloseşte în unele tipuri de procesoare, iar în cazul altora este deja aplicată pe cooler. Chiar dacă aplicarea unei cantităţi prea mari nu va dăuna procesorului, siliconul se va întinde odată cu strângerea coolerului şi poate murdări zona alăturată.
   
2. Placa de bază fiind aşezată pe o suprafaţă plană, plasaţi radiatorul deasupra procesorului şi apăsaţi uşor. Majoritatea coolerelor noi folosesc un clip metalic pentru a se fixa de socket. Operaţiunea de prindere a clipurilor necesită foarte mare atenţie. Există riscul de a apăsa prea tare şi de a sparge procesorul. De asemenea, dacă folosiţi o şurubelniţă pentru a ghida urechea clipului aveţi grijă să nu o scăpaţi în placa de bază, spargerea acesteia însemnând în majoritatea cazurilor şi înlocuirea ei.
3. Verificaţi dacă există un contact perfect între procesor şi cooler.
   
4. Conectaţi alimentarea coolerului, în funcţie de tipul de conector, fie pe placa de bază la pinul indicat în manual, fie la unul dintre cablurile care pornesc din sursa de tensiune.
   

Instalarea memoriei
Aşa cum am mai spus, instalarea modulelor de memorie se recomandă a fi făcută tot înainte de ataşarea plăcii de bază la carcasă. Aşezarea lor se realizează conform indicaţiilor din manual, existând reguli şi restricţii în funcţie de tipul de memorie şi de placa de bază folosită. Modulele de memorie existente astăzi permit instalarea doar în poziţia corectă. Pentru a fi siguri că nu există totuşi nici o restricţie, verficaţi mai întâi manualul de utilizare al plăcii de bază. Paşii care trebuie urmaţi sunt:

Poziţionaţi corect modulul Verificaţi poziţia închizătorilor

1. Decideţi care sunt sloturile în care se amplasează modulele de memorie.
   
2. Poziţionaţi modulul de memorie deasupra slotului, apoi apăsaţi uşor, fără a înclina modulul de memorie, până când cele două închizători din capetele slotului se blochează.
   
3. Verificaţi poziţia închizătorilor din capetele slotului, astfel încât să fie ambele blocate; introducerea incompletă a modulelor de memorie în sloturi poate duce la blocarea sau defectarea calculatorului.
   
4. Repetaţi paşii de mai sus pentru toate DIMM-urile pe care doriţi să le instalaţi.
   

Instalarea plăcii de bază
Odată montate procesorul şi memoria pe placa de bază este momentul ca aceasta să fie fixată în carcasă. Plasaţi placa de bază în carcasă şi asiguraţi-vă că orificiile de prindere sunt aşezate deasupra distanţierelor. Poziţionaţi mai întâi toate şuruburile, fără a le strânge complet. Când toate şuruburile sunt poziţionate, puteţi să le înşurubaţi complet. Verificaţi dacă placa este fixată corect.

Conectaţi apoi alimentarea plăcii de bază (conectorii respectivi pleacă din sursă). În cazul plăcilor de bază pentru Pentium 4 există doi conectori de alimentare ce trebuie conectaţi pe placa de bază. Pentru a respecta corectitudinea operaţiunii, verificaţi manualul de utilizare.

Urmează cuplarea legăturilor către butoanele şi ledurile de pe panoul frontal şi a difuzorului intern al carcasei. Ultima este cuplarea cablurilor de date pentru unitatea de dischetă, discuri hard şi unităţi optice.

Jumper

Configurarea unităţilor de stocare
Această operaţiune se realizează înaintea montării unităţilor în carcasă, fiind mult mai uşor de lucrat cu jumperii în acest fel. Înainte de acest pas trebuie să decideţi câte unităţi IDE veţi instala. Apoi veţi decide care este configuraţia în care vor lucra.

Placa de bază este dotată cu două canale IDE, fiecare canal suportând câte două echipamente. Dacă doriţi să instalaţi două discuri hard, de exemplu, va trebui ca acestea să fie montate ca "master" şi "slave" pe primul canal IDE (Primary). Discul "master" va fi cel pe care urmează să fie instalat sistemul de operare. Pentru un singur disc hard puteţi seta jumperii fie pe poziţia "master", fie pe "single" sau "cable select". Aceeaşi procedură se va urmări şi pentru unitatea optică, care va fi instalată pe cel de-al doilea canal IDE (Secondary).

Introduceţi discul hard în locaşul ales Strângeţi şuruburile

Montarea discului hard şi a unităţii optice
Din punct de vedere tehnic, puteţi monta discul hard în oricare din locaşurile libere ale carcasei, însă există câteva aspecte de care nu trebuie să uitaţi.

Discurile hard generează căldură, mai ales cele cu viteze de rotaţie ale platanelor de 7200 şi 10.000 rpm. Aşadar, este foarte bine să plasaţi discul hard cât mai departe de alte unităţi de stocare. Un alt amănunt important este acela că unele carcase prezintă spaţii pentru montarea discurilor hard deasupra sursei de tensiune. Evitaţi o astfel de poziţionare, sursa de alimentare funcţionând în principiu ca un magnet. Deşi sursele ar trebui să asigure complianţă electromagetică, uneori acest lucru nu este respectat. Inseraţi discul în locaşul ales, apoi fixaţi-l folosind trei sau patru şuruburi.

Procesul de instalare este similar cu cel de la discul hard.

Instalarea unităţii floppy
Inseraţi unitatea în locaşul ales la pregătirea carcasei. Montaţi şuruburile de prindere pe părţile laterale ale unităţii, fără să le strângeţi complet. Când toate şuruburile au fost montate puteţi trece la strângerea lor.

Inseraţi unitatea în sertarul pregătit	Montaţi şuruburile

Conectarea cablurilor de date şi a alimentării
Mai întâi se conectează cablurile de date. În general, pe cablurile de date sunt indicate destinaţiile conectorilor (conectorul pentru placa de bază, pentru unitatea master şi pentru unitatea slave). Cablul de date are un fir roşu pe margine, acesta simbolizând pinul 1.

Oricum, conectorii cablului de date ca şi cei ai cablurilor de alimentare au o formă care permite poziţionarea într-un singur mod.

Conectorii de alimentare cu energie pornesc din sursă. Cuplarea lor se face după ce au fost conectate cablurile de date.

Poziţionaţi placa video în slotul corespunzător Fixaţi placa cu grijă

Nu trebuie uitată conectarea cablului audio dintre unitatea optică şi placa de sunet din sistem, dacă aceasta există. Lipsa acestuia nu permite ascultarea CD-urilor audio.

Teoria spune că în cazul cablurilor de date, acestea trebuie să nu împiedice circulaţia aerului în carcasă, îndoirea lor se face la unghiuri de 45 sau 90 de grade. În măsura în care se poate, realizaţi solidarizarea cablurilor de alimentare cu spirale sau coliere din plastic. Colierele din plastic pot fi utilizate şi la ancorarea cablurilor de date.

Instalarea plăcii video şi a altor plăci de extensie
Introduceţi placa de extensie în slotul ales la pregătirea carcasei. Aveţi grijă la conectorii care ies în afara carcasei, poziţionând partea care intră în slotul PCI exact deasupra acestuia. Apăsaţi cu grijă până când placa de extensie se cuplează ferm în slotul PCI. Pentru o mai mare siguranţă şi pentru a nu fi nevoit să apăsaţi prea tare, puteţi introduce un colţ, apăsând apoi toată placa în slot. După ce placa video a fost inserată complet, fixaţi-o cu ajutorul unui şurub. Şi treaba este gata.

Ultimele detalii înainte de pornire
În acest moment sistemul este gata de funcţionare, într-o variantă de bază. Evident, se pot instala şi alte componente în interiorul carcasei, dar cele de până acum sunt vitale şi fără ele nu se poate numi că aveţi un PC.

Acum verificaţi încă o dată câteva aspecte:

• alimentările unităţilor de stocare să fie corect conectate;
  
• panglicile de date să fie de asemenea conectate corect;
  
• alimentarea coolerului să se afle montată în poziţia corectă;
  
• dacă aveţi o placă cu setări din jumperi, verificaţi încă o dată ca poziţia jumperilor să corespundă cu setările dorite;
• placa video şi plăcile de extensie să fie corect instalate;
  
• asiguraţi-vă că nici un cablu sau panglică nu împiedică funcţionarea ventilatorului de pe coolerul procesorului.
  

Înainte de a porni sistemul, va trebui să conectaţi toate perifericele (mouse, tastatură şi monitor) şi să alimentaţi unitatea centrală. Alte periferice, cum ar fi imprimanta sau scanerul, nu trebuie conectate în acest moment.

Articolul "Cum să faci un PC"