Agora
Media
Libraria Byblos



AgoraNews  





PC Magazine Ro  




NET Report   




Ginfo   




agora ON line   





PC Concrete   





Liste de discuții   




Cartea de oaspeți   




Mesaje   





Agora   








Clic aici
PC Report - ultimul numar aparut


Cover Story - PC Magazine Romania, Iulie  2002

Cum să faci un pc

CARCASĂ
Dacă placa de bază reprezintă nodul de conectare a elementelor calculatorului, carcasa reprezintă spațiul în care se asamblează aceste elemente, inclusiv placa de bază.

Exterior, carcasele sunt caracterizate de formă, dimensiune și design. Forma, mai rotunjită sau mai pătrățoasă, se reduce la un paralelipiped care poate fi vertical (tower) sau orizontal (desktop). Datorită spațiului mai mare și accesului mai facil, în ultimul timp sunt preferate carcasele tower, acestea beneficiind și de avantajul unui spațiu de amplasare mai mic (urma tălpii este considerabil mai mică decât a unei carcase desktop, dar față de aceasta, nu se poate pune nimic deasupra). Dimensiunea este un element important, a cărui alegere depinde de doi factori: spațiul disponibil pentru amplasarea unității centrale și componentele care sunt asamblate (ultimul criteriu ține de analiza interiorului carcasei). Designul carcaselor, acea componentă care încântă ochiul și alungă monotonia, poate fi considerat limitat (în fond tot un paralelipiped rămâne) și nelimitat dată fiind forma panoului frontal și culoarea atât a acestuia cât și a întregii carcase.

Capacul frontal împiedică accesul persoanelor nedorite la unitățile opticeConsiderând preferabil să realizăm asamblarea într-o carcasă verticală (tower) care oferă mai mult spațiu și mai multe variante de amplasare a componentelor, accesul în interior se poate face, în funcție de model, prin îndepărtarea întregului acoperământ sau numai a panourilor laterale. Ultima variantă este mult mai comodă, în majoritatea situațiilor fiind suficient accesul din partea stângă a unității centrale (considerăm că în față aveți panoul frontal). Interiorul cuprinde sursa de alimentare și elementele de prindere a componentelor.

Sursa de alimentare furnizează energie tuturor componentelor prin intermediul cablurilor, numărul acestora și al conectorilor de pe ele variind. Numărul conectorilor, în general corelat cu puterea oferită de către sursă, poate constitui o limitare atunci când există mai multe componente (cablurile prelungitoare Y rezolvă totuși această problemă). Forma conectorilor este standardizată și nu permite introducerea decât într-o singură poziție (deși cu forța se poate orice). Sursa poate fi de tip AT sau ATX, alegerea ei fiind condiționată de modul de alimentare al plăcii de bază. La ora actuală majoritatea sistemelor folosesc surse ATX. În cazul în care ați fost neglijenți și nu ați estimat corect necesarul de putere al sursei, apar defecte atipice și aleatorii, în acest caz diagnosticarea fiind dificilă. Ca atare, este recomandabil să faceți socotelile de mai multe ori și la final să mai adăugați un procent de siguranță (10-20%) extrem de util în condițiile în care veți dori să mai îmbunătățiți sistemul.

De obicei carcasa se alege ultima pentru că trebuie să se țină cont de dimensiunea și forma tuturor componentelor care se asamblează în interior. Deși plăcile de bază au dimensiuni standardizate, plasarea componentelor și a conectorilor cablurilor de transfer de date rămâne la latitudinea producătorului. Prezența unor componente mai înalte (condensatori, conectori pentru cablurile de date etc.) poate împiedica în anumite carcase utilizarea spațiului destinat plasării unităților optice sau a altor componente cu dimensiunea de 5,25" (panouri frontale, sertare pentru discuri hard etc.). Poziția soclului pentru procesor corelată cu dimensiunea sistemului de răcire a procesorului și cu poziționarea sursei pot duce la supraîncălzire și, datorită acesteia, la erori în funcționare. Poziționarea soclurilor pentru conectarea cablurilor de date în corelație cu poziția unităților de stocare (discuri hard, CD-ROM etc.) pot duce, prin poziția cablurilor de date, la blocarea zonelor de circulație a aerului în carcasă, ceea ce determină de asemenea supraîncălzire.

Teoretic, schema de ventilație într-o carcasă verticală presupune intrarea aerului prin partea inferioară a panoului frontal și evacuarea acestuia prin partea superioară a părții din spate a calculatorului. Teoretic, aerisirea este forțată de ventilatorul sursei care scoate în permanență aerul din carcasă, creând o depresiune ce duce la intrarea aerului prin partea inferioară.

Practic însă, apar surprize. Panglicile de date asamblate neglijent împiedică circulația aerului. Uneori lipsesc orificiile care permit intrarea aerului prin partea inferioară a panoului frontal, existând totuși elemente de design care sugerează existența acestora. Discurile hard, unitățile de dischetă și unitățile optice sunt înghesuite, ceea ce duce la imposibilitatea de a fi ventilate și, prin supraîncălzire, la apariția unor blocaje atipice în funcționare (dificil de diagnosticat).

Rezolvarea constă în alegerea unei carcase suficient de mari, care să permită o asamblare aerisită a tuturor componentelor și, în cazul în care există mai multe elemente generatoare de căldură (procesorul central, procesorul grafic, discuri hard și unități optice cu o viteză de rotație mare, elemente mari consumatoare de energie care solicită sursa de alimentare și duc la încălzirea ei), introducerea unor ventilatoare suplimentare.

Prin folosirea ventilatoarelor suplimentare se realizează introducerea forțată a aerului în partea inferioară, eventual în dreptul sloturilor pentru discurile hard, care sunt elemente generatoare de căldură și evacuarea forțată a aerului din carcasă. Plasarea ventilatoarelor suplimentare ține mai ales de arhitectura carcasei care oferă suportul inițial.

Mai mult, există carcase care permit, pentru o asamblare mai facilă, detașarea suportului pentru discuri hard și unități de dischetă. Există și alte facilități, extrem de utile, care pot fi considerate un lux dacă ținem cont că asamblarea se face teoretic doar o dată și că majoritatea sistemelor nu necesită scheme de ventilație mai complexe.

O carcasă bună costă. Se plătește și o structură inteligent concepută care permite realizarea unei scheme de ventilație performante, se plătesc și facilitățile legate de ușurința în asamblare, se plătește și finisajul și utilizarea unor materiale mai deosebite (aluminiu, magneziu, cupru, titan...).

Articolul "Cum să faci un PC"


PC Magazine Ro | CD ROM | Redactia | Abonamente | CautareArhive

Copyright © 1999-2002 Agora Media.

[email protected]

Concurs de fizica pe Web

www.agora.ro

BitDefender + Abonament PC Magazine

www.agora.ro

www.agora.ro

www.agora.ro