TESTE COMPARATIVE
Lumea în culori
Ștefan Iliescu
Încă din start, principalul avantaj al imprimantelor cu jet de cerneală în
fața celor laser a fost constituit de capacitatea de a reproduce imagini color
de calitate, ceea ce le-a transformat într-o alegere preferată a utilizatorilor
individuali. Începând cu mijlocul anilor ´90, când prețurile imprimantelor
laser color au scăzut simțitor, alegerea nu a mai fost atât de simplă, însă
imprimantele cu jet de cerneală rămân favorite la capitolul calitate fotografică.
Dezavantajul principal al imprimantelor cu jet de cerneală este că, în ciuda
prețului de achiziție de câteva ori mai mic decât al celor laser, costurile
de întreținere rămân mult mai ridicate. Cartușele de cerneală necesită înlocuirea
mult mai frecvent, iar pentru a obține rezultate optime este nevoie de hârtie
specială, evident mai scumpă.
Principii de funcționare
Ca și tipărirea laser, tipărirea cu jet de cerneală este o tehnologie fără
contact fizic între mecanismul de tipărire și suportul de scriere. Cerneala
este expulzată prin intermediul duzelor de pe capul de scriere, în timp ce acesta
este plimbat deasupra suprafeței de scriere. Capul de scriere este deplasat
pe lățimea colii de hârtie de la stânga la dreapta, în timp ce hârtia este deplasată
pe lungimea ei de către mecanismul de prindere. După ce este tipărită o fâșie
din imagine, ansamblul se repoziționează pentru scrierea unei noi fâșii. Pentru
a mări viteza de tipărire, la o trecere a capului de scriere nu este tipărit
un singur rând de pixeli, ci o bandă cu o lățime de câțiva pixeli.
Există mai multe tehnologii de tipărire inkjet, dar cea mai utilizată este
"drop on demand". Tipărirea se face prin expulzarea unor picături
foarte fine de cerneală pe suprafața de hârtie, prin intermediul unor duze.
Cantitatea de cerneală folosită este determinată de către driverul software,
prin intermediul căruia se stabilesc toți parametrii calitativi ai documentului
tipărit. Duzele folosite sunt de grosimea unui fir de păr (aproximativ 70 de
microni), iar în cazul modelelor mai vechi acestea se înfundau destul de des.
La imprimantele din generațiile noi această problemă aproape a dispărut.
Tehnologia termică
Majoritatea imprimantelor cu jet de cerneală folosesc tehnologia de tipărire
termică, situație în care căldura este folosită pentru a determina expulzarea
picăturilor de cerneală către coala de hârtie. Această tehnologie implică și
anumite limitări, cea mai importantă fiind reprezentată de faptul că cerneala
folosită trebuie să fie rezistentă la căldură. Utilizarea căldurii în procesul
de tipărire conduce la necesitatea unui timp suplimentar acordat răcirii, rezultând
scăderea vitezei de tipărire.
Tehnologia piezo-electrică
Tehnologia proprietară Epson folosește un piezo-cristal (piezo provine din
termenul grecesc piezein, care înseamnă a presa, a stoarce), care se află pe
spatele rezervorului de cerneală. Modul de funcționare al piezo-cristalului
constă în producerea de vibrații atunci când se aplică un curent electric, această
vibrație determinând expulzarea unei picături de cerneală prin intermediul unei
duze. Metoda piezo-electrică prezintă câteva avantaje. Procesul permite un control
mult mai riguros al formei și dimensiunii picăturii de cerneală. Vibrațiile
foarte fine ale cristalului permit obținerea unor picături de dimensiuni extrem
de mici și permite creșterea densității duzelor. Deasemenea, spre deosebire
de tehnologia termică, cerneala nu necesită încălzire și răcire la fiecare ciclu
de tipărire. Acest fapt duce la scăderea timpului de tipărire, iar cerneala
folosită poate fi optimizată din punctul de vedere al proprietăților de absorbție.
Calitatea tipăririi
Cele două caracteristici determinante ale calității tipăririi color sunt rezoluția,
măsurată în puncte per inci (dpi - dots per inch) și numărul de culori. În general,
cu cât este mai mare rezoluția și numărul de culori cu atât vom obține o calitate
mai bună a tipăririi.
În practică, majoritatea imprimantelor optează fie pentru o rezoluție crescută,
fie pentru un număr mare de culori. Cea mai bună soluție diferă în funcție de
nevoile utilizatorului. De exemplu, profesioniștii artei fotografice vor prefera
o imprimantă care să suporte un număr crescut de nivele de culoare, în timp
ce utilizatorii de birou vor opta pentru o rezoluție care să le permită obținerea
unui text curat și a unor imagini de calitate.
Cel mai simplu tip de imprimantă color este acela care operează cu picăturile
de cerneală cyan, magenta, galben sau negru în starea lor inițială, fără nivele
intermediare de culoare. Evident, această paletă nu poate fi suficientă pentru
a crea imagini de calitate, iar aici intervine tipărirea halftoning. Algoritmii
halftoning combină cu mare exactitate punctele realizate din culori primare,
creând ochiului uman impresia unei palete nelimitate de culori. Această paletă
nelimitată poate ajunge de fapt până la 16,7 milioane de culori, depășind oricum
capacitatea de recunoaștere a ochiului uman. Modelele recente de imprimante
color folosesc șase culori, pe lângă cyan, magenta, galben și negru adăugându-se
și cyan deschis și magenta deschis, în încercarea de a depăși imposibilitatea
actuală a imprimantelor de a crea picături de cerneală destul de mici pentru
a reproduce anumite nuanțe.
Crearea culorilor
Obținerea unor culori cât mai apropiate de realitate a reprezentat unul din
principalele obiective ale studiilor desfășurate în domeniul imprimantelor.
La fel ca și în cazul monitoarelor, imprimantele folosesc culorile primare pentru
a crea, în funcție de variațiile cantitative și de poziționarea punctelor de
culoare, diferite nuanțe. Diferența dintre monitoare și imprimante constă în
faptul că în timp ce monitoarele reprezintă o sursă de lumină, rezultatul tipăririi
pe hârtie este observat prin reflectarea luminii.
Deci, monitoarele folosesc cele trei culori primare: roșu, verde și albastru
(RGB - Red, Green, Blue), în timp ce imprimantele folosesc spațiul de culoare:
cyan, magenta și galben (CMY).
Reproducerea pe imprimantă a culorilor afișate pe ecranul monitorului este
deasemenea un punct important de cercetare. Culorile variază de la un monitor
la altul, iar nuanțele obținute la tipărire nu se potrivesc de fiecare dată
cu ceea ce este afișat pe ecran. Culoarea generată de imprimantă depinde de
sistemul de culori folosit de modelul respectiv și nu de culorile afișate pe
ecran. Producătorii de imprimante au investit sume importane în găsirea unor
soluții pentru calibrarea ansamblului de culoare format din monitor, imprimantă
și scaner.
Foarte multe imprimante ieftine permit instalarea unui singur cartuș de cerneală.
Puteți astfel instala fie un cartuș de cerneală neargă, fie unul color. De fiecare
dată când doriți să treceți de la tipărirea cu negru la color, va trebui să
schimbați cartușele între ele. Dacă folosiți cartușul color pentru tipărirea
unor documente alb-negru, în zonele de negru acesta va fi obținut prin combinarea
celor trei culori, rezultând în general un verde închis sau un gri intens.
Consumabilele
Indiferent de tehnologia folosită în procesul de tipărire, produsul final constă
într-o foaie de hârtie pe care s-a aplicat o cantitate de cerneală, astfel încât
cele două elemente sunt determinante atunci când luăm în considerare obținerea
unor rezultate de calitate. Calitatea tipăririi cu imprimantele cu jet de cerneală
poate varia de la slab, cu dâre orizontale și culori șterse, până la excelent
sau calitate cu adevărat fotografică.
Imprimantele cu jet folosesc două tipuri de cerneală: unul este absorbit mai
bine de suportul de tipărire, dar necesită un timp mai mare de uscare, în timp
ce al doilea tip se usucă foarte rapid, de până la 100 de ori mai repede. Primul
tip este preferat în general în cazul tipăririi monocrome, iar al doilea este
recomandat pentru tipărirea color. Datorită suprapunerii diferitelor culori,
este necesar ca acestea să se poată usca foarte rapid, pentru a evita amestecarea.
Majoritatea modelelor din generațiile de ultimă oră utilizează tipuri speciale
de hârtie, pentru a putea obține rezultatele cele mai bune, costurile fiind
însă pe măsură. Unul din scopurile principale ale producătorilor este de a realiza
imprimante capabile să tipărească pe orice tip de hârtie, acesta fiind și motivul
pentru care testele se realizează pe hârtie normală, de copiator.
Costul total de utilizare
Odată cu procesul de dezvoltare a tehnologiilor de tipărire cu cerneală, imprimantele
cu jet de cerneală au parcurs mai multe etape. Inițial, toate imprimantele cu
jet de cerneală foloseau doar cerneală neagră, scăderea costurilor ducând în
timp la introducerea culorilor. A doua etapă a fost reprezentată de îmbunătățirile
aduse din punct de vedere calitativ, un pas important fiind apariția imprimantelor
foto. Astăzi, majoritatea imprimantele disponibile pe piață oferă facilități
de tipărire foto.
Dar în afară de performațe, atunci când achiziționați o imprimantă cu jet de
cerneală, trebuie să țineți cont de un aspect chiar mai important: costurile
totale de utilizare. Dacă aruncăm o privire asupra costurilor pe care le implică
folosirea imprimantei de-a lungul unei anumite perioade de timp, vom putea face
câteva observații extrem de interesante. De exemplu, aveți de ales între două
modele: primul costă 100 de EURO, iar al doilea 200 de EURO, dar costurile de
tipărire pe pagină pentru imprimanta mai ieftină sunt de 20 de cenți, față de
numai 10 cenți în cazul imprimantei mai scumpe. Dacă presupunem că veți tipări
în medie 20 de pagini pe zi, timp de 5 zile pe săptămână, rezultă un număr de
5200 de pagini într-un an. La o utilizare a imprimantei de trei ani, numărul
total de pagini tipărite va fi de 15.600. Această valoare se traduce în termeni
de costuri de utilizare în 1560 de EURO pentru imprimanta mai scumpă și în 3120
de EURO pentru imprimanta mai ieftină. În acest caz puteți constata cum diferența
de 100 de EURO la achiziție se transformă într-o pierdere mult mai importantă
pe termen lung.
Sigur că aici am luat în calcul costurile pe pagină declarate de producători,
la o acoperire de 5%. În activitatea de zi cu zi, documentele tipărite vor varia
atât ca acoperire, cât și calitativ, deci valorile de mai sus sunt aproximative.
Pentru a obține o evaluare și mai exactă, se pot lua în calcul și costurile
hârtiei folosite, mai ales în cazul în care veți folosi hârtie specială.
Glosar
Banding - un artefact al gradației de culoare apărut în imaginile
digitale, acest aspect apărând în urma "spargerii" culorilor în blocuri
mai mari aparținând unei singure culori, reducându-se astfel aspectul de "smooth"
al gradației normale.
Buffer - zonă de memorie utilizată de imprimantă pentru a
stoca datele sosite de la calculator cu un debit mai mare decât cel cu care
poate lucra motorul intern al imprimantei. Acest fapt are ca efect un mai rapid
acces la aplicațiile de pe sistem.
Calibrare - acțiunea de ajustare a culorii unui echipament
relativ la un altul, de exemplu a unui monitor cu imprimanta. Calibrarea se
mai poate face și prin ajustarea culorilor cu un prag deja stabilit, memorat
anterior, de cele mai multe ori încă din fabrică.
Cerneală - lichid obținut după o formulă specială, de obicei
pe bază de vopsea, utilizat de imprimantele ce folosesc cu jet de cerneală.
Majoritatea cernelurilor sunt realizate pe bază de apă.
Consumabile - accesoriile utilizate de imprimantă în timpul
procesulului de tipărire a unui job: toner, cerneală, hârtie, etichete etc.
DPI (dots per inci) - măsură a rezoluției unei imprimante
sau a unui monitor bazată pe densitatea de puncte, numărul de puncte pe unitatea
de lungime (1 inch=2,54 cm). De exemplu majoritatea imprimantelor laser prezintă
o rezoluție de 300 dpi iar un monitor o rezoluție de 72 dpi.
Driver - soft ce aduce control asupra unui echipament hardware,
așa cum sunt de exemplu imprimatele. Un driver funcționează ca un convertor,
ca un interpretor, asigurând o bună înțelegere a comenzilor trimise de utilizator
din soft de către imprimantă.
Duplex - capacitatea unei imprimante de a tipări documente
pe ambele fețe ale unei foi, fără a mai fi nevoie de intervenția utilizatorului
sau de comenzi auxiliare soft.
Port Paralel - interfață a calculatorului ce are ca rol realizarea
unei conexiuni a acestuia cu un echipament extern, în cazul de față imprimanta.
În modul de transmisie paralel datele sunt transmise pe 8 biți odată prin intermediul
a 8 fire. Transferul de date paralele este mai rapid față de cel serial, dar
este fiabil numai pentru o distanță ce nu depășește 6 metri.
Rezoluție - calitatea imaginii rezultată în urma tipării unui
document. Măsurătoarea se face în general ținând cont de dpi (numărul de puncte
tipărite). Când este vorba de măsurarea rezoluției unei imagini halftone, măsurătoarea
se mai poate face și în lpi (linii pe unitatea de măsură). Cu cât există un
număr mai mare de dpi sau lpi cu atât imaginea este de o calitatea mai bună.
USB (Universal Serial Bus) - interfață plug and play între
calculator și un alt echipament extern (imprimantă, scaner, aparat foto digital,
tastatură, mouse...). Echipamentele care prezintă un port USB nu necesită o
altă placă de extensie, rata de transfer acceptată fiind de 12 Mbps pentru standardul
USB 1.1 și de 480 Mbps pentru standrdul USB 2.0.
Cum am testat
Testele au fost desfășurate în laboratorul PC Magazine Romania folosindu-se
același sistem de test. Configurația sistemului de test a fost următoarea: procesor
Intel Pentium 4 la 3 GHz, placă de bază cu cipset Intel 875P, 2x512 MB DDR-RAM
PC3200, placă video cu cipset nVidia GeForce4 Ti4600, hard disk Seagate Barracuda
7200.7 (SerialATA, buffer 8 MB, 7200 rpm). Sistemul de operare folosit a fost
Windows XP Professional cu SP1. Pentru fiecare imprimantă testată s-a instalat
o imagine curată a sistemului de operare, asigurându-se astfel condiții identice
de testare. Driverele utilizate au fost cele aflate în cutiile imprimantelor,
iar conectarea s-a realizat pe portul USB, cu excepția modelului Epson Stylus
C43SX, care a fost testat pe paralel. Fiecare imprimantă a fost calibrată după
instalare. Viteza de tipărire este exprimată în pagini pe minut și a fost măsurată
din momentul comenzii de tipărire și până la eliberarea ultimei coli de hârtie
tipărite.
Testele folosite au constat din documente create cu ajutorul principalelor
pachete Microsoft Office XP: Excel, PowerPoint și Word. Testele realizate în
Excel au constat dintr-o foaie de calcul cu text și un document de 3 pagini
cu grafice complexe. Documentul PowerPoint a fost compus din 4 pagini de prezentare
în care se puteau urmări atât calitatea culorilor, cât și finețea reprezentării
grafice. Ultimele două teste, realizate în Word, au constat din două documente
de câte 12 pagini, primul fiind un text neformatat, iar al doilea conținând
o serie de imagini inserate, pentru testarea capabilităților de prelucrare.
Toate aceste teste au fost rulate atât în modul economic, pentru obținerea vitezei
maxime de tipărire, cât și în modul implicit în care este setată imprimanta,
pentru verificarea calității în condiții normale. În cazul imprimantelor HP,
Canon și Lexmark, în modul economic rezoluția a fost de 300 dpi, iar în modul
implicit 600 dpi. Modelele Epson folosesc 180 dpi pentru modul economic de tipărire
și 360 dpi pentru modul implicit. Hârtia folosită pentru aceste teste a fost
hârtie normală de copiator (80 g/m2).
Pentru testarea calității fotografice am folosit o imagine de test creată special
pentru laboratoarele PC Magazine USA. Am ales setările de calitate maxime, iar
hârtia folosită a fost cea furnizată de producător, pentru obținerea celor mai
bune rezultate posibile.
Cum am notat
Pentru evaluarea cât mai corectă a fiecărui model în parte, am apelat la o
schemă de punctare bazată pe trei stâlpi de susținere: performanță, facilități
și preț. Aprecierea de performanță a inclus toate testele rulate, fiecare rezultat
contribuind la scorul final, conform ponderilor din schema alăturată. Facilitățile
au luat în calcul calitatea tipăririi atât pe hârtie normală cât și pe hârtie
foto, costurile de tipărire negru și color, dotarea cu cartușe separate pentru
fiecare culoare, prezența adaptorului pentru carduri de memorie, capacitatea
memoriei, prezența facilității duplex și, nu în ultimul rând, prezența cablului
de date în pachet. Importanța prețului este evidentă și nu mai are nevoie de
explicații.
|