13 discuri hard super-performante

Bogdan Kerekes

Ne place adesea sa vorbim despre viteza noilor procesoare sau de ratele de umplere ametitoare ale celor mai noi cipseturi video, insa uitam ca fara o anume componenta, PC-ul ne-ar fi prea putin util. Iar defectarea acesteia poate aduce prejudicii cu mult mai mari decat pretul cu care o putem cumpara din magazin. Componenta cu pricina este discul hard.

Evolutiile de pe piata mediilor de stocare nu au fost mai putin spectaculoase fata de cele inregistrate in alte domenii. Tehnologiile au inregistrat progrese semnificative in asa fel incat in mod curent se pot gasi pe piata discuri la capacitati de peste 10 GB, pretul per GB fiind cel mai scazut din ultima vreme. De aceea am lansat distribuitorilor de pe piata romaneasca invitatia de a ne trimite spre testare discuri hard, fara a specifica o restrictie de capacitate, viteza de rotatie sau interfata.
Insa ce trebuie sa stim atunci cand dorim sa achizitionam un disc hard? Cel mai adesea, in oferte, este specificata capacitatea discului, exprimata in GB. Cu putin noroc, mai pot fi gasite discuri noi la capacitati de 4-8 GB, insa probabil veti avea de ales intre unele cu capacitati de peste 10-15 GB. Cel de-al doilea lucru care este specificat in mod curent in oferta este interfata cu care discul este dotat. Cea mai raspandita este interfata EIDE cu al sau conector caracteristic de 40 de pini. Cateva dintre limitarile acestei interfete par a fi fost depasite. Astfel, in mod uzual, pe fiecare placa de baza exista doi conectori EIDE corespunzatori celor doua canale de transfer puse la dispozitie de cipset, fiecare suportand pana la doua dispozitive. Cu ceva timp in urma, ratele maxime de transfer la care se putea spera pe un astfel de canal erau de 33 MB/s (cunoscutul mod de transfer UDMA-2). Lucrurile s-au mai schimbat in asa fel incat la ora actuala se vorbeste de modul UDMA/66 sau ATA-66, ce promit o rata maxima de transfer de 66 MB/s, ba chiar de cea mai noua tehnologie ATA-100 (rata maxima de 100 MB/s). Pentru a beneficia insa de un mod de transfer, atat controller-ul cat si echipamentul (disc hard sau unitate CD-ROM/CD-RW/DVD-ROM) trebuie sa il suporte. Toate discurile hard EIDE primite spre testare suporta in prezent transferuri UDMA/66. In general insa, cipsetul placii de baza dicteaza modul de transfer maxim suportat (exista si o serie de exceptii, in care producatorii placii de baza au inclus un controller suplimentar ce suporta pana la 4 noi dispozitive intr-un mod de lucru superior - de exemplu ABit BE6-2). Astfel, Intel 440BX si i810 asigura doar modul UDMA-2, restul cipseturilor mai recente suportand in mod nativ modul UDMA/66.
Cealalta interfata larg raspandita este cea SCSI, cu multiplele sale variante. SCSI a fost conceputa ca o interfata de mare performanta, capabila a interconecta o mare varietate de echipamente, interne si externe. Pornind initial de la viteze de 4 MBps, in prezent adaptoarele SCSI de ultima generatie, Ultra160, suporta rate de pana la 160 MBps pe canal. Un avantaj major al utilizarii interfetei SCSI este numarul crescut de echipamente/discuri ce pot fi conectate pe un singur canal (intre 7 si 15) si logica imbunatatita de control al transferurilor, integrata in controller. Dezavantajele sunt in principal cele legate de costurile crescute ale unei astfel de solutii. Putine placi de baza dispun de un controller SCSI integrat, discurile SCSI fiind sensibil mai scumpe decat cele IDE.
Ceilalti parametri ai discurilor hard sunt in general mai greu de identificat in mod direct din ofertele producatorului. Cei mai importanti sunt considerati a fi rata de transfer si timpul mediu de acces. Rata de transfer a discului nu trebuie a fi confundata cu rata maxima de transfer de care este capabila interfata, ea fiind semnificativ mai redusa. De asemenea, timpul mediu de acces este intervalul de timp ce se scurge de la trimiterea unei cereri catre disc si pana la primirea datelor solicitate. El nu trebuie confundat cu timpul mediu de cautare, specificat in general de producator, care este mai mic. Timpul mediu de acces este compus dintr-o multitudine de intervale de timp, cele mai importante fiind timpul mediu de cautare si latenta cauzata de rotatia discului. De aceea, viteza de rotatie a platanelor a devenit tot mai mare, discurile hard la 7200 rpm fiind tot mai intalnite in desktop-uri.
Caldura degajata in timpul functionarii si zgomotul s-ar putea sa nu vi se para chiar atat de importante in alegerea unui disc hard, insa practica a aratat ca ele nu sunt de neglijat. In lipsa unei ventilatii corespunzatoare, caldura excesiva din carcasa unui sistem, mai ales in cazul unuia ce functioneaza in mod continuu, poate duce la scurtarea duratei de viata a discului si la cresterea numarului de erori. Vibratiile si mai ales socurile de orice fel, din timpul functionarii sau din perioadele de transport, sunt la fel de periculoase si pot compromite rapid datele stocate pe discuri. De aceea, eforturile producatorilor de a combate aceste fenomene nu trebuie sa ni se para absurde. La ora actuala, fiecare fabricant isi aduce contributia la asigurarea unei functionari cat mai sigure prin intermediul unor tehnologii proprietare, cum ar fi Shock Protection System si Data Protection System de la Quantum sau Drive-TIP (Temperature Indicator Processor) al firmei IBM. Pentru ca utilizatorul sa fie avertizat in cazul caderilor/pierderilor de date a fost creat sistemul S.M.A.R.T. (Self-Monitoring Analysis and Reporting Technology) ce poate declansa o alerta inainte de a fi prea tarziu pentru a se mai face ceva.