PC MAGAZINE Noiembrie 2003
	[ Componente ]	Alegeti categoria Sisteme Componente Stocare Comunicatii Imprimare Imagine Divertisment Software

TESTE COMPARATIVE
[ evaluarea pe scurt ]

Inscriptoare DVD

Ştefan Iliescu, Cristian Lăcraru

Dacă eşti pasionat de domeniul TI şi încerci să te menţii la curent cu cât mai multe noutăţi, ai tot dreptul să te declari nemulţumit de mulţimea sufocantă de acronime folosite de companiile producătoare. Însă, în toată această nebunie, nimic nu este mai rău decât confuzia aproape generală din jurul standardelor DVD, acolo unde întregi grupuri de companii şi tehnologii se ascund în spatele unui "+" sau al unui "-". Dacă te afli în situaţa de a nu mai înţelege nimic, nu e cazul să îţi faci probleme, nici cei care au generat toată această confuzie nu mai înţeleg nimic.

DVD-RW

La începutul anilor ´90, câteva companii au început să lucreze la dezvoltarea unui format care să înlocuiască bătrânul CD. Misiunea lor era să creeze un disc similar ca dimensiuni cu CD-ul, dar cu o capacitate de stocare mult mai mare. Printre companiile menţionate se numărau Toshiba, Sony şi Philips. În acest timp, un grup format din mai multe companii producătoare de componente de PC, precum şi din industria divertismentului, insistau ca susţinătorii DVD-ului să ajungă la un acord asupra folosirii unui singur standard. Astfel s-a format DVD Consortium. Consorţiul cuprindea 10 firme: Hitachi, JVC, Panasonic, Mitsubishi, Philips, Pioneer, Sony, Thomson, Time Warner şi Toshiba. În 1995 formatul DVD era definitivat. În 1997 DVD Forum a înlocuit DVD Consortium.

În calitatea sa de autoritate în definirea standardelor DVD, DVD Forum a promovat pe rând trei formate de medii DVD inscriptibile. DVD-R este un mediu care suportă o singură scriere, similar cu CD-R. DVD-RW reprezintă versiunea reinscriptibilă a lui DVD-R. Supotând până la 4,7 GB de date, un mediu DVD-RW poate fi inscripţionat de până la 1000 de ori. DVD-RAM este tot un mediu reinscriptibil, însă spre deosebire de DVD-RW, care oferă acces secvenţial la date, acesta permite acces aleator. Un mediu DVD-RAM poate fi scris de până la 100.000 de ori.

DVD+RW

În 1997 a fost anunţat un nou standard, DVD+RW. Iniţial un mediu DVD+RW putea stoca 3 GB, însă întârzierea apariţiei pe piaţă a primelor modele de unităţi a făcut ca această capacitate să crească apoi la 4,7 GB. Important de notat ar fi faptul că, poate pentru a spori confuzia şi aşa totală, capacităţile mediilor DVD se exprimă în GB, 1 GB însemnând de fapt un miliard de octeţi, şi nu 10243 octeţi. De aceea e bine să nu încerci să scrii 4,7 GB de date pe un mediu DVD de 4,7 GB, pentru că nu vei reuşi. Standardul DVD+RW a fost susţinut de DVD Alliance, printre membrii alianţei numărându-se HP, Dell, Philips, Sony şi Ricoh. DVD+R reprezintă o adăugare adusă standardului iniţial.

DVD±RW

După un scurt război între susţinătorii celor două formate DVD, producătorii au trecut la o redistribuire de forţe, iar lupta a reînceput. Foştii rivali din taberele DVD+ şi DVD- s-au unit sub steagul standardului DVD-Dual, în timp ce conservatorii, susţinători ai formatelor DVD- şi DVD-RAM, s-au organizat sub formatul DVD-Multi. Partea mai puţin bună este că cei care au cel mai mult de pierdut sunt utilizatorii. Aceştia sunt nevoiţi să asiste neputincioşi la această luptă, încercând în tot acest timp să găsească o cale de a alege varianta cea mai bună.

Despre tehnologiile care se ascund în spatele celor trei litere, DVD, au existat şi vor mai exista materiale ample în PC Magazine România. Scopul acestui test comparativ este de a pune la lucru câteva dintre modelele disponibile pe piaţa românească, pentru ca cititoilor noştri să le poată fi mai uşor atunci când se vor decide că a venit vremea să cumpere un DVD writer.

Am adunat aşadar 10 unităţi, grupate în jurul celor trei standarde predominante în acest moment: DVD-R/-RW, DVD+R/+RW şi DVD±R/±RW. Avantajul unităţilor "-" constă în răspândirea pe scară mai largă a mediilor şi a unităţilor DVD-ROM compatibile. Mai puţin răspândite, unităţile "+" prezintă la rândul lor avantajul performanţelor mai ridicate decât contracandidatele lor. Evident, soluţia "±" este optimă dacă privim problema în termeni de compatibilitate şi de performanţă, însă există dezavantajul preţului sensibil mai mare.

Cum am testat

Toate testele au fost desfăşurate în laboratorul PC Magazine România folosindu-se acelaşi sistem de test. Configuraţia sa a fost după cum urmează: placă de bază cu cipset Intel 875P, procesor Intel Pentium4 3 GHz, 2x512 MB DDR-RAM PC3200, hard disk Seagate Barracuda ATAV (SerialATA/150, 7200 rpm, 60 GB), video GeForce4 Ti4600 128 MB, Windows XP Professional cu Service Pack 1. Toate unităţile au fost setate ca master pe cel de-al doilea controller IDE.

Unităţile au fost testate în condiţii identice, verificându-se consistenţa rezultatelor şi integritatea mediilor de test.

Nero CD Speed şi DVD Speed sunt două teste care permit măsurarea performanţelor reale ale diferiţilor parametrii, cum ar fi: rata de transfer, timpul de căutare, rata de utilizare a procesorului. Pentru acest test am folosit omponentele dedicate ratelor de transfer la începutul şi la finalul discului, atât pentru medii CD cât şi DVD.

Pentru testul de scriere pe medii CD-R s-a folosit o structură arborescentă de 4676 de fişiere, în 38 de foldere, totalizând 640 MB, iar pentru testul de scriere CD-RW a fost folosită o structură de 2606 fişiere, în 23 de foldere, însumând 350 MB.

Pentru testul de scriere pe medii DVD±R/±RW s-a folosit o structură arborescentă de 5708 de fişiere, în 463 de foldere, totalizând 4,34 GB.

Pentru fiecare unitate s-a folosit aplicaţia de inscripţionat inclusă în pachetul unităţii, iar în cazul unităţilor bulk am folosit Nero Burning Rom 6.0 şi medii de scriere certificate. Timpul de scriere a fost măsurat din momentul comenzii de scriere şi până în momentul finalizării procesului. Viteza de scriere a fost viteza maximă a unităţii.

Cum am notat

Pentru evaluarea cât mai corectă a fiecărui model în parte, am apelat la o schemă de punctare bazată pe trei stâlpi de susţinere: performanţă, facilităţi şi preţ. Aprecierea de performanţă a inclus toate testele rulate, fiecare rezultat contribuind la scorul final, conform ponderilor din schema alăturată. Facilităţile s-au referit la prezenţa/absenţa panglicii de conectare, a cablului audio, la garanţia acordată şi la aplicaţiile suplimentare incluse. Importanţa preţului este evidentă şi nu mai are nevoie de explicaţii.

Glosar

ADPCM - Adaptive Delta Pulse Code Modulation; tehnică de compresie audio ce se bazează pe encodarea diferenţelor dintre valorile eşantioanelor, acestea fiind în general mici şi necesitând un număr mai redus de biţi.

Blue Book - Standard pentru combinarea informaţiilor audio şi a datelor pe un acelaşi CD. Cunoscut şi ca CD-Extra şi CD-Plus.

CAV - Constant Angular Velocity; metodă folosită de unităţile CD-ROM prin care discul este rotit la o viteză constantă, având ca urmare o rată mai mare de citire a datelor aflate pe zonele exterioare.

CD-DA - Compact Disc - Digital Audio; standard dezvoltat de Philips împreună cu Sony pentru înregistrarea şi redarea digitală a fragmentelor audio. Prima încarnare a CD-ului se supune standardelor cuprinse în Red Book.

CD-R - Compact Disc - Recordable; cunoscut şi sub numele de Compact Disc - Write Once (CD-WO) acesta permite utilizatorilor înregistrarea propriilor discuri CD-ROM sau CD-DA.

CD-ROM - Compact Disc - Read Only Memory; standard pentru discurile compacte pentru a putea fi folosite ca memorii de stocare digitale pentru computere personale. Mediul de 4,75" poate stoca aproximativ 650 MB de date. Standardul ce stă la baza celor mai multe CD-ROM-uri este cuprins în Yellow Book, publicat de Philips.

CD-ROM XA - CD-ROM eXtended Architecture; format hibrid promovat de Sony şi Microsoft ce combină facilităţile CD-ROM cu cele CD-i. Formatul permite existenţa unui secvenţe audio digitale ce poate fi redată prin întreţesere cu secvenţe video. Este formatul folosit de Kodak Photo-CD.

CD-RW - Compact Disc - ReWritable; cunoscut şi ca CD-Erasable sau CD-E, permite suprascrierea informaţiilor în mod repetat, nefiind necesară o ştergere prealabilă la nivel fizic.

CLV - Constant Linear Velocity; metoda tradiţională utilizată în unităţile CD-ROM, prin care viteza motorului este sincronizată în aşa fel încât viteza liniară de deasupra capului de citire să fie constantă.

DVD - Digital Versatile Disk; înlocuitorul CD-ului. Asemeni CD-urilor, şi DVD-urile sunt prezente în mai multe formate. Capacitatea sa însă variază de la 4,7 la 17 GB.

DVD+R - Mediu optic de tip "write-once" creat pentru a lucra împreună cu unităţile DVD+RW.

DVD+RW - Standard de DVD reinscriptibil aflat în competiţie cu DVD-RAM şi DVD-RW, promovat de către Hewlett-Packard, Philips şi Sony. Spre deosebire de DVD-RAM, permite utilizarea de discuri neprotejate în mod special. Toate cele trei standarde mai sus amintite nu sunt compatibile între ele. La un moment dat, DVD-Forum, ce nu suportă acest standard, a insistat în schimbarea numelui în +RW, însă se pare că nu au reuşit acest lucru.

DVD-R - DVD - Recordable; format DVD de tip "write-once".

DVD-RAM - Format de disc compact reinscriptibil ce oferă o mai mare capacitate de stocare decât sistemele actuale CD-RW. Discurile inserate într-un "cartuş" de plastic vor oferi iniţial 2,6 GB pe faţă, existând formate uni şi dublă faţă.

DVD-ROM - Formatul de tip "read-only" suportă discuri cu capacităţi cuprinse între 4,7 GB (suficient pentru un film complet encodat MPEG-2) şi 17 GB, cu rate de transfer pornind de la 600 KBps. Este compatibil "înapoi" cu formatul CD-ROM.

DVD-RW - Formatul reinscripţionabil promovat de Pioneer, incompatibil cu formatele DVD-RAM şi DVD+RW, care este însă ceva mai compatibil cu unităţile DVD-ROM şi cu playerele DVD existente.

DVD-Video - Format DVD conceput pentru a oferi secvenţe video pentru playere-le specializate. Spre deosebire de DVD-ROM, formatul Digital-Video include un sistem CSS (Content Scrambling System) pentru prevenirea copierii informaţiei.

Joliet - Extensie a standardului ISO 9660 (ce prevedea iniţial restricţionarea numelor fişierelor la o structura de tip 8.3), acesta a fost dezvoltat de Microsoft pentru utilizarea numelor lungi de fişiere, incluzând şi folosirea caracterelor Unicode. Joliet permite nume lungi de până la 64 de caractere, inclusiv spaţii albe. Sistemul înregistrează şi numele standard în format MS-DOS, în aşa fel încât discul va fi citibil şi pe sisteme de operare mai vechi.

Lead-In - Zona de la inceputul fiecărei sesiuni de pe un CD înregistrabil, ce este lăsată liberă pentru scrierea TOC (Table Of Contents - numărul pistei şi poziţiile de start). Lead-in-ul este scris atunci când sesiunea este închisă şi ocupă până la 4500 de sectoare pe disc (un minut sau aproximativ 9 MB). Lead-in-ul semnifică de asemenea dacă discul este de tip multi-sesiune, iar în cazul în care nu a fost închis, care este următoarea adresă inscripţionabilă.