PC MAGAZINE Iulie 2004
	[ Stocare ]	Alegeti categoria Sisteme Componente Stocare Comunicatii Imprimare Imagine Divertisment Software

TESTE COMPARATIVE

Atacul gigabaiţilor

Ştefan Iliescu, Cristian Lăcraru

Indiferent de ce calculator foloseşti, la un moment dat îţi apare o problemă. Spaţiul pe disk. O soluţie ar fi diversele metode de "curăţare" a spaţiului. În afară de ştergerea lucrurilor nefolositoare se mai poate face apel şi la trecerea unor fişiere pe alte medii (CD/DVD). Acest ultim caz este de preferat pentru fişierele ce nu au nevoie de o accesare zilnică. Fără să vorbim de metode de back-up al datelor, soluţia ideală pentru mărirea spaţiului pe disk o reprezintă achiziţionarea unui hard disk nou. Principalul criteriu de alegere îl reprezintă capacitatea. Mai sunt însă şi alte câteva aspecte ce nu trebuie trecute cu vederea dacă nu vrei să dai greş. Testul de faţă îţi aduce în prim plan aceste aspecte şi mai mult decât atât, îţi relevă şi o comparaţie directă între 23 de modele prezente pe piaţa din România.

Există două categorii de hard disk-uri, funcţie de modul de conectare la placa de bază: ATA şi SerialATA. ATA este un standard ceva mai vechi şi deja se cunosc destul de multe. SATA nu reprezintă ceva nou. Sau mai bine zis nu reprezintă ceva foarte nou. Cu toate acestea utilizatorii nu cunosc foarte bine diferenţele, bilele albe şi bilele gri ale acestei tehnologii. Discuţiile asupra sectorului de hard disk-uri sunt legate tot mai des de problema fiabilităţii acestei componente, tot mai mulţi utilizatori fiind confruntaţi cu pierderea datelor importante, la scurt timp după ce au achiziţionat un nou hard disk. Nu ştim câţi oameni care folosesc PC-ul atât acasă, cât şi la servici se pot lăuda că nu au "reuşit" niciodată să piardă documente din propria vină. Însă atunci când motivul pierderii datelor este reprezentat de defectarea hard disk-ului, echipament pentru care s-a plătit de mulţime de bani, situaţia se schimbă. Şi nu uita că este vorba de date, de multe ori acestea putând fi considerate vitale.

Garanţia şi feţele ei

De cele mai multe ori nu eşti interesat de garanţia dată unui produs. Sau dacă eşti, acest fapt nu are o pondere prea mare în balanţa hotărârii de achiziţie. La hard disk-uri problema se pune în alt mod. Nu te interesează câţi ani de garanţie ţi se oferă... şi totuşi te interesează.

De ce nu te interesează

Hard-urile sunt singurele componente dintr-un sistem care în momentul când "pică" trec în "lumea datelor pierdute", date ce pot fi vitale sau nu. Dacă sunt vitale treaba nu e foarte roză. Dacă nu sunt vitale, se poate să îţi pară rău totuşi după ceea ce s-a pierdut. În orice caz, situaţia nu este pozitivă în nici unul din cazuri. Aşadar, chiar dacă ai hard-ul în garanţie, dacă datele au fost pierdute primeşti un disk nou... fără date. La ce ne-a folosit garanţia? Întrebarea este mai bine înţeleasă în cazul în care au fost pierdute date vitale. Sigur că unele voci vor spune că în majoritatea cazurilor, datele de pe un hard disk stricat pot fi recuperate. De acord. Această operaţiune însă poate aduce costuri uneori mai mari decât cele iniţiale de achiziţie. Aşa că o astfel de recuperare se justifică mai ales în cadrul firmelor sau al celor cu ceva mai mulţi bani.

De ce te interesează

În primul rând poţi spune: "S-a ars! Şi ce? Mi-au dat altul nou. Doar era în garanţie". Mai este însă un aspect. Cu cât perioada de garanţie creşte, cu atât speranţa de viaţă a echipamentului este mai mare (măcar teoretic). Producătorii care au curajul să ofere ani buni de garanţie... ştiu ei de ce. Putem deci în cazul achiziţiei unui hard disk să ne luăm şi după perioada de garanţie a acestuia. Mai mult înseamnă mai bun (general valabil dar nu perfect).

Circulă însă şi teoria prin care producătorii scad drastic perioada de garanţie (calitatea scade şi ea), astfel încât rulajul echipamentelor să fie mai mare. Dacă un disk ar putea fi reparat, iar datele recuperate ieftin nu am mai cumpăra altul nou. În acest fel s-ar diminua drastic cota de vânzări. Lucru ce nu este foarte pe placul unora. Trist, dar din păcate poate fi adevărat.

Intenţia acestui material nu este de a speria pe cineva şi nici de a căuta vinovaţi. De hard disk-uri avem şi vom avea nevoie în continuare, rolul nostru fiind de a căuta soluţii. Scopul testului de faţă este acela de a pune la lucru principalele modele disponibile în acest moment pe piaţă, concluziile ce se desprind referindu-se în primul rând la performanţă. Din nefericire, nu putem să testăm comportarea acestor hard disk-uri în timp, pentru a putea face referiri tocmai la aspectul mult discutat al fiabilităţii.

Factori cheie

Atunci când ai decis că vechiul hard disk de 6GB trebui înlocuit, sau că alături de cel existent de 40GB ai nevoie de încă unul de 120GB, începe procesul de căutare. Chiar dacă ai un brand preferat sau ai auzit de la prieteni că un anume producător reprezintă alegerea optimă, este preferabil să încerci un studiu al pieţei, la momentul respectiv, pentru a determina ce model se potriveşte cel mai bine nevoilor tale. Există câţiva factori importanţi, de care ar trebui să ţii cont.

Capacitatea

Modelele de 20 sau 40GB aproape că nu se mai găsesc prin magazine, 80GB fiind capacitatea cel mai des întâlnită - de aproape opt ori mai mult decât ai nevoie pentru instalarea sistemului de operare şi a aplicaţiilor folosite. Capacitatea este foarte importantă în cazul celor care realizează grafică sau editare video. De exemplu, pentru stocarea unei ore de film necomprimat, în format digital, sunt necesari peste 10GB. Sigur că acum nu toată lumea foloseşte programe de editare video sau alte astfel de software-uri. Nu uita însă de muzică, filme, muzică, filme, muzică... Cu siguranţă nu o să te deranjeze o capacitate sporită.

Viteza de rotaţie

Modele cu 5400rpm nu prea mai găseşti. Treapta întâi de viteză este acum de 7200 rpm. Diferenţa de viteză se simte în special în jocuri. Viteza de rotaţie luată separat nu ne poate însă edifica în legătură cu performanţele pe care urmează să le obţinem, alţi factori precum densitatea de stocare sau dimensiunea platanului, fiind cel puţin la fel de importanţi. De exemplu, un hard disk de 5400 rpm, dar care beneficiază de o densitate de stocare superioară unui model de 7200 rpm, poate obţine rezultate superioare acestuia din urmă.

Interfaţa

O mare parte din disk-urile prezente în sistemele actuale foloseşte interfaţă Paralel ATA sau IDE, aceasta fiind capabilă de rate de transfer maxime de 133MBps. Modelele ATA/133 nu reuşesc totuşi să se ridice în performanţe peste cele ATA/100, deoarece modelele actuale nu pot susţine rate de transfer destul de mari pentru a beneficia de plusul de lăţime de bandă.

Modelele cu interfaţă SerialATA şi-au făcut loc pe piaţă, numărul utilizatorilor SATA fiind în creştere semnificativă. Capabilă de a transfera date la o rată de 150MBps, interfaţa SerialATA este proiectată pentru a putea suporta în viitor până la 600MBps. Răspândirea modelelor Serial ATA a fost îngreunată până acum pe de o parte de inerţia pieţei, foarte puţini utilizatori achiziţionând plăci de bază cu controlere SerialATA încorporate.

Pe de altă parte, până anul trecut, când au apărut primele cipseturi capabile de suport SerialATA nativ, controlerele SerialATA ataşate plăcilor de bază foloseau magistrala PCI. În consecinţă nu se putea observa o diferenţă de performanţe faţă de vechile modele Paralel ATA.

Sfaturi de cumpărare

Am mai spus în introducere că garanţia unui hard disk spune multe. Pe lângă o perioadă de service (înlocuire) mai mare, calitatea poate fi şi ea direct proporţională cu această perioadă. Nu însă mereu. O garanţie mai mare se poate regăsi în preţul de vânzare. Şi atunci toată teoria legată de calitate se cam duce de râpă. Fii atent totuşi la perioada de garanţie.

În rest alte opţiuni pe care să le ţinteşti nu prea ai. Capacitatea de stocare nu reprezintă un sfat de cumpărare. Fiecare îşi alege ce are nevoie. Pentru o viteză optimă de lucru foarte important este şi numărul de rotaţii pe minut pe care le efectuează platanul. Modele cu 5400 rpm se caută mai rar. Acum sunt pe piaţă cele cu 7200 rpm, dar dacă găseşti ceva la 10000 rpm nu ezita să arunci o privire în plus.

În cazul în care vrei să ai acasă un hard pe Serial ATA nu uita să verifici dacă acesta are alimentare duală (PATA/SATA). În caz contrar vei fi nevoit să mai dai ceva bani şi pe un adaptor de alimentare.

Timpul mediu de căutare şi latenţa de rotaţie sunt specificaţii tehnice ce trebuie trecute neapărat în revistă. Decizia nu este deloc complicată. Cu cât valorile sunt mai mici cu atât viteza de lucru a hardului este mai bună.

Nu uita de documentarea pe Internet, mai ales când ai dubii asupra mai multor modele şi nu ai idee pe care să îl iei. Nu merge la magazin să te hotărăşti acolo. Hard diskurile nu au nici o legătură cu design-ul sau cu alte elemente ce pot fi recunoscute numai vizual, existând riscul de a face o alegere greşită (graba vânzătorului, lipsa ta de timp liber...).

glosar

Acces Time - reprezintă suma dintre timpul de căutare şi latenţă.

ATA - prescurtare de la AT Attachment, o implementare adusă echipamentului, în urma căreia este inserat controlerul direct pe echipament. Există mai multe versiuni de ATA, acestea fiind create Small Form Factor (SFF) Committee.

Average latency - timpul mediu scurs din momentul ridicării capetelor de pe pistă şi citirea primului bit de pe altă pistă.

Average seek time - timpul mediu necesar trecerii în poziţie de scriere/citire a capetelor hard disk-ului pe orice pistă.

Buffer - zonă de memorie împărţită de echipamente sau programe în derulare, lucrul acestora fiind efectuat la viteze sau seturi de priorităţi diferite. Buffer-ul permite operabilitatea unui echipament fără ca acesta să mai depindă de terţi.

Cache - RAM de viteză mare folosit ca buffer între CPU şi hard disk. Cache-ul stochează cele mai recent accesate informaţii pentru a micşora timpul de acces secvenţial la aceleaşi date. Când sunt citite sau scrise date, o copie a acestora este salvată în cache, alături de adresa de disk asociată. Cache-ul monitorizează adresele operaţiilor de citire secvenţiale pentru a verifica dacă acestea sunt deja în cache. Dacă sunt, datele sunt returnate imediat. Dacă nu, atunci datele sunt preluate de pe disk şi salvate în cache.

EIDE - prescurtare de la Enhanced IDE, versiune îmbunătăţită a interfeţei IDE dezvoltată de Western Digital Corporation. Suportă rate de transfer de la 4 la 16,6Mbps, aproape de trei ori mai mult decât în cazul IDE. EIDE suportă până la 8,4GB.

FAT (File Alocation Table) - O secţiune de date poziţionată la începutul fiecărei partiţii de pe hard disk care este folosită de sistemul de operare pentru a determina sectoarele alocate fiecărui fişier şi ordinea în care acestea sunt scrise.

IDE - prescurtare de la Intelligent Drive Electronics or Integrated Drive Electronics. IDE reprezintă interfaţa de lucru pentru un echipament de stocare. Se bazează pe tehnologia transmisiei paralele a semnalului.

Partiţie - O modalitate de a împărţi un hard disk în aşa fel încât un sistem de operare să trateze fiecare partiţie ca pe un disk individual. Fiecărei partiţii i se distribuie în mod unic o literă de drive;

Partiţie extinsă - Poţi crea mai multe partiţii pe un hard disk, dintre care una primară şi una sau mai multe partiţii extinse. Fişierele de sistem vor fi stocate pe partiţia primară. O partiţie extinsă este o partiţie în care sunt stocate fişierele non-sistem (altele decât cele DOS sau cele ale sistemului de operare). pe o partiţie extinsă pot fi create dirve-uri logice;

Rata de transfer intern - viteza cu care canalul intern al hard diskului poate transfera date de pe platan. Această valoare este măsurată în Mbps.

SATA - SerialATA (Serial Advanced Technology Attachment or SATA) reprezintă noua interfaţă pentru hard diskuri. Se bazează pe tehnologia transmisiei seriale a semnalului.

Cum am notat

Pentru evaluarea cât mai corectă a fiecărui model în parte, apelăm la o schemă de punctare bazată pe trei stâlpi de susţinere: performanţă, dotări şi preţ. Aprecierea de performanţă a inclus testele rulate, fiecare rezultat contribuind la scorul final, conform ponderilor din schema alăturată. Dotările s-au referit la prezenţa alimentării duale, în cazul modelelor SerialATA, şi la capacitatea bufferului de memorie, în cazul celor IDE. Garanţia oferită a primit de asemenea o pondere semnificativă în nota finală. Importanţa preţului este evidentă şi nu mai are nevoie de alte comentarii.

Cum am testat

Configuraţia folosită pentru test a fost următoarea: placă de bază Epox 4PDA3i, cipset Intel 865PE (southbrige ICH5 USB 2.0), procesor Intel Pentium 4 3GHz/FSB800 MHz, 2x512MB DDR PC 3200 (dual-channel), placă video cipset Ati Radeon 9600XT. Astfel ne-am asigurat că singurele diferenţe între rezultatele obţinute în teste vor proveni din diferenţele de performanţă dintre diskuri şi nu din surse adiacente.

Fiecare hard disk a fost instalat ca master pe primul canal al controlerului. Pe fiecare disk în parte a fost instalat sistemul de operare Windows XP Professional cu SP1, pentru aceasta folosindu-ne de o partiţie FAT32 de 5GB. Sistemul de operare a fost configurat identic pe toate diskurile, fiind instalate toate driverele plăcii de bază şi ale celorlalte componente. Înainte de rularea fiecărui test s-a efectuat o defragmentare a spaţiului de pe disk.

Pentru obţinerea rezultatelor fiecare test a fost rulat de câte cinci ori, păstrându-se rezultatul cel mai bun. Acolo unde au existat variaţii mai mari de 3% între diferitele rulări, testele s-au repetat.

Testele folosite au fost: Winbench 99 v2.0, Business Winstone 2004, Content Creation 2002.

WinBench 99 este un test orientat hardware ce testează principalele componente ale unui sistem: procesor, hard disk şi placă grafică. Pentru acest test am folosit modulul Disk WinMark 99, acesta fiind divizat în două secţiuni, una Business şi una High-End. Ambele teste execută simulări de aplicaţii, înregistrându-se performanţa subsistemului de stocare. Business Winstone 2004 este un test orientat către aplicaţii ce testează viteza de execuţie a software-ului scris pe 32 de biţi şi se concentrează doar pe pachete software de birou (Microsoft Office, Lotus Notes, Microsoft Project, Norton AntiVirus, Netscape Communicator).

Content Creation Winstone 2002 este un test de aplicaţii intensive, rulat la nivel de sistem, care măsoară performanţele globale ale unui sistem PC. Testul foloseşte fragmente din aplicaţiile uzuale de manipulare a conţinutului. Aplicaţiile sunt rulate prin intermediul unor scripturi, iar benchmark-ul foloseşte timpul necesar unui sistem pentru a duce la îndeplinire diferite acţiuni, pentru a realiza o apreciere globală asupra performanţelor acestuia. Aplicaţiile folosite de Content Creation Winstone 2002 sunt: Adobe Photoshop 6.0.1, Adobe Premiere 6.0, Macromedia Director 8.5, Macromedia Dreamweaver UltraDev 4, Microsoft Windows Media Encoder 7.01.00.3055, Netscape Navigator 6/6.01, Sonic Foundry Sound Forge 5.0c (build 184).