PC MAGAZINE Ianuarie 2004
	[ Imprimare ]	Alegeti categoria Sisteme Componente Stocare Comunicatii Imprimare Imagine Divertisment Software

TESTE COMPARATIVE

Lumea în culori

Ştefan Iliescu

Încă din start, principalul avantaj al imprimantelor cu jet de cerneală în faţa celor laser a fost constituit de capacitatea de a reproduce imagini color de calitate, ceea ce le-a transformat într-o alegere preferată a utilizatorilor individuali. Începând cu mijlocul anilor ´90, când preţurile imprimantelor laser color au scăzut simţitor, alegerea nu a mai fost atât de simplă, însă imprimantele cu jet de cerneală rămân favorite la capitolul calitate fotografică. Dezavantajul principal al imprimantelor cu jet de cerneală este că, în ciuda preţului de achiziţie de câteva ori mai mic decât al celor laser, costurile de întreţinere rămân mult mai ridicate. Cartuşele de cerneală necesită înlocuirea mult mai frecvent, iar pentru a obţine rezultate optime este nevoie de hârtie specială, evident mai scumpă.

Principii de funcţionare

Ca şi tipărirea laser, tipărirea cu jet de cerneală este o tehnologie fără contact fizic între mecanismul de tipărire şi suportul de scriere. Cerneala este expulzată prin intermediul duzelor de pe capul de scriere, în timp ce acesta este plimbat deasupra suprafeţei de scriere. Capul de scriere este deplasat pe lăţimea colii de hârtie de la stânga la dreapta, în timp ce hârtia este deplasată pe lungimea ei de către mecanismul de prindere. După ce este tipărită o fâşie din imagine, ansamblul se repoziţionează pentru scrierea unei noi fâşii. Pentru a mări viteza de tipărire, la o trecere a capului de scriere nu este tipărit un singur rând de pixeli, ci o bandă cu o lăţime de câţiva pixeli.

Există mai multe tehnologii de tipărire inkjet, dar cea mai utilizată este "drop on demand". Tipărirea se face prin expulzarea unor picături foarte fine de cerneală pe suprafaţa de hârtie, prin intermediul unor duze. Cantitatea de cerneală folosită este determinată de către driverul software, prin intermediul căruia se stabilesc toţi parametrii calitativi ai documentului tipărit. Duzele folosite sunt de grosimea unui fir de păr (aproximativ 70 de microni), iar în cazul modelelor mai vechi acestea se înfundau destul de des. La imprimantele din generaţiile noi această problemă aproape a dispărut.

Tehnologia termică

Majoritatea imprimantelor cu jet de cerneală folosesc tehnologia de tipărire termică, situaţie în care căldura este folosită pentru a determina expulzarea picăturilor de cerneală către coala de hârtie. Această tehnologie implică şi anumite limitări, cea mai importantă fiind reprezentată de faptul că cerneala folosită trebuie să fie rezistentă la căldură. Utilizarea căldurii în procesul de tipărire conduce la necesitatea unui timp suplimentar acordat răcirii, rezultând scăderea vitezei de tipărire.

Tehnologia piezo-electrică

Tehnologia proprietară Epson foloseşte un piezo-cristal (piezo provine din termenul grecesc piezein, care înseamnă a presa, a stoarce), care se află pe spatele rezervorului de cerneală. Modul de funcţionare al piezo-cristalului constă în producerea de vibraţii atunci când se aplică un curent electric, această vibraţie determinând expulzarea unei picături de cerneală prin intermediul unei duze. Metoda piezo-electrică prezintă câteva avantaje. Procesul permite un control mult mai riguros al formei şi dimensiunii picăturii de cerneală. Vibraţiile foarte fine ale cristalului permit obţinerea unor picături de dimensiuni extrem de mici şi permite creşterea densităţii duzelor. Deasemenea, spre deosebire de tehnologia termică, cerneala nu necesită încălzire şi răcire la fiecare ciclu de tipărire. Acest fapt duce la scăderea timpului de tipărire, iar cerneala folosită poate fi optimizată din punctul de vedere al proprietăţilor de absorbţie.

Calitatea tipăririi

Cele două caracteristici determinante ale calităţii tipăririi color sunt rezoluţia, măsurată în puncte per inci (dpi - dots per inch) şi numărul de culori. În general, cu cât este mai mare rezoluţia şi numărul de culori cu atât vom obţine o calitate mai bună a tipăririi.

În practică, majoritatea imprimantelor optează fie pentru o rezoluţie crescută, fie pentru un număr mare de culori. Cea mai bună soluţie diferă în funcţie de nevoile utilizatorului. De exemplu, profesioniştii artei fotografice vor prefera o imprimantă care să suporte un număr crescut de nivele de culoare, în timp ce utilizatorii de birou vor opta pentru o rezoluţie care să le permită obţinerea unui text curat şi a unor imagini de calitate.

Cel mai simplu tip de imprimantă color este acela care operează cu picăturile de cerneală cyan, magenta, galben sau negru în starea lor iniţială, fără nivele intermediare de culoare. Evident, această paletă nu poate fi suficientă pentru a crea imagini de calitate, iar aici intervine tipărirea halftoning. Algoritmii halftoning combină cu mare exactitate punctele realizate din culori primare, creând ochiului uman impresia unei palete nelimitate de culori. Această paletă nelimitată poate ajunge de fapt până la 16,7 milioane de culori, depăşind oricum capacitatea de recunoaştere a ochiului uman. Modelele recente de imprimante color folosesc şase culori, pe lângă cyan, magenta, galben şi negru adăugându-se şi cyan deschis şi magenta deschis, în încercarea de a depăşi imposibilitatea actuală a imprimantelor de a crea picături de cerneală destul de mici pentru a reproduce anumite nuanţe.

Crearea culorilor

Obţinerea unor culori cât mai apropiate de realitate a reprezentat unul din principalele obiective ale studiilor desfăşurate în domeniul imprimantelor. La fel ca şi în cazul monitoarelor, imprimantele folosesc culorile primare pentru a crea, în funcţie de variaţiile cantitative şi de poziţionarea punctelor de culoare, diferite nuanţe. Diferenţa dintre monitoare şi imprimante constă în faptul că în timp ce monitoarele reprezintă o sursă de lumină, rezultatul tipăririi pe hârtie este observat prin reflectarea luminii.

Deci, monitoarele folosesc cele trei culori primare: roşu, verde şi albastru (RGB - Red, Green, Blue), în timp ce imprimantele folosesc spaţiul de culoare: cyan, magenta şi galben (CMY).

Reproducerea pe imprimantă a culorilor afişate pe ecranul monitorului este deasemenea un punct important de cercetare. Culorile variază de la un monitor la altul, iar nuanţele obţinute la tipărire nu se potrivesc de fiecare dată cu ceea ce este afişat pe ecran. Culoarea generată de imprimantă depinde de sistemul de culori folosit de modelul respectiv şi nu de culorile afişate pe ecran. Producătorii de imprimante au investit sume importane în găsirea unor soluţii pentru calibrarea ansamblului de culoare format din monitor, imprimantă şi scaner.

Foarte multe imprimante ieftine permit instalarea unui singur cartuş de cerneală. Puteţi astfel instala fie un cartuş de cerneală neargă, fie unul color. De fiecare dată când doriţi să treceţi de la tipărirea cu negru la color, va trebui să schimbaţi cartuşele între ele. Dacă folosiţi cartuşul color pentru tipărirea unor documente alb-negru, în zonele de negru acesta va fi obţinut prin combinarea celor trei culori, rezultând în general un verde închis sau un gri intens.

Consumabilele

Indiferent de tehnologia folosită în procesul de tipărire, produsul final constă într-o foaie de hârtie pe care s-a aplicat o cantitate de cerneală, astfel încât cele două elemente sunt determinante atunci când luăm în considerare obţinerea unor rezultate de calitate. Calitatea tipăririi cu imprimantele cu jet de cerneală poate varia de la slab, cu dâre orizontale şi culori şterse, până la excelent sau calitate cu adevărat fotografică.

Imprimantele cu jet folosesc două tipuri de cerneală: unul este absorbit mai bine de suportul de tipărire, dar necesită un timp mai mare de uscare, în timp ce al doilea tip se usucă foarte rapid, de până la 100 de ori mai repede. Primul tip este preferat în general în cazul tipăririi monocrome, iar al doilea este recomandat pentru tipărirea color. Datorită suprapunerii diferitelor culori, este necesar ca acestea să se poată usca foarte rapid, pentru a evita amestecarea.

Majoritatea modelelor din generaţiile de ultimă oră utilizează tipuri speciale de hârtie, pentru a putea obţine rezultatele cele mai bune, costurile fiind însă pe măsură. Unul din scopurile principale ale producătorilor este de a realiza imprimante capabile să tipărească pe orice tip de hârtie, acesta fiind şi motivul pentru care testele se realizează pe hârtie normală, de copiator.

Costul total de utilizare

Odată cu procesul de dezvoltare a tehnologiilor de tipărire cu cerneală, imprimantele cu jet de cerneală au parcurs mai multe etape. Iniţial, toate imprimantele cu jet de cerneală foloseau doar cerneală neagră, scăderea costurilor ducând în timp la introducerea culorilor. A doua etapă a fost reprezentată de îmbunătăţirile aduse din punct de vedere calitativ, un pas important fiind apariţia imprimantelor foto. Astăzi, majoritatea imprimantele disponibile pe piaţă oferă facilităţi de tipărire foto.

Dar în afară de performaţe, atunci când achiziţionaţi o imprimantă cu jet de cerneală, trebuie să ţineţi cont de un aspect chiar mai important: costurile totale de utilizare. Dacă aruncăm o privire asupra costurilor pe care le implică folosirea imprimantei de-a lungul unei anumite perioade de timp, vom putea face câteva observaţii extrem de interesante. De exemplu, aveţi de ales între două modele: primul costă 100 de EURO, iar al doilea 200 de EURO, dar costurile de tipărire pe pagină pentru imprimanta mai ieftină sunt de 20 de cenţi, faţă de numai 10 cenţi în cazul imprimantei mai scumpe. Dacă presupunem că veţi tipări în medie 20 de pagini pe zi, timp de 5 zile pe săptămână, rezultă un număr de 5200 de pagini într-un an. La o utilizare a imprimantei de trei ani, numărul total de pagini tipărite va fi de 15.600. Această valoare se traduce în termeni de costuri de utilizare în 1560 de EURO pentru imprimanta mai scumpă şi în 3120 de EURO pentru imprimanta mai ieftină. În acest caz puteţi constata cum diferenţa de 100 de EURO la achiziţie se transformă într-o pierdere mult mai importantă pe termen lung.

Sigur că aici am luat în calcul costurile pe pagină declarate de producători, la o acoperire de 5%. În activitatea de zi cu zi, documentele tipărite vor varia atât ca acoperire, cât şi calitativ, deci valorile de mai sus sunt aproximative. Pentru a obţine o evaluare şi mai exactă, se pot lua în calcul şi costurile hârtiei folosite, mai ales în cazul în care veţi folosi hârtie specială.

Glosar

Banding - un artefact al gradaţiei de culoare apărut în imaginile digitale, acest aspect apărând în urma "spargerii" culorilor în blocuri mai mari aparţinând unei singure culori, reducându-se astfel aspectul de "smooth" al gradaţiei normale.

Buffer - zonă de memorie utilizată de imprimantă pentru a stoca datele sosite de la calculator cu un debit mai mare decât cel cu care poate lucra motorul intern al imprimantei. Acest fapt are ca efect un mai rapid acces la aplicaţiile de pe sistem.

Calibrare - acţiunea de ajustare a culorii unui echipament relativ la un altul, de exemplu a unui monitor cu imprimanta. Calibrarea se mai poate face şi prin ajustarea culorilor cu un prag deja stabilit, memorat anterior, de cele mai multe ori încă din fabrică.

Cerneală - lichid obţinut după o formulă specială, de obicei pe bază de vopsea, utilizat de imprimantele ce folosesc cu jet de cerneală. Majoritatea cernelurilor sunt realizate pe bază de apă.

Consumabile - accesoriile utilizate de imprimantă în timpul procesulului de tipărire a unui job: toner, cerneală, hârtie, etichete etc.

DPI (dots per inci) - măsură a rezoluţiei unei imprimante sau a unui monitor bazată pe densitatea de puncte, numărul de puncte pe unitatea de lungime (1 inch=2,54 cm). De exemplu majoritatea imprimantelor laser prezintă o rezoluţie de 300 dpi iar un monitor o rezoluţie de 72 dpi.

Driver - soft ce aduce control asupra unui echipament hardware, aşa cum sunt de exemplu imprimatele. Un driver funcţionează ca un convertor, ca un interpretor, asigurând o bună înţelegere a comenzilor trimise de utilizator din soft de către imprimantă.

Duplex - capacitatea unei imprimante de a tipări documente pe ambele feţe ale unei foi, fără a mai fi nevoie de intervenţia utilizatorului sau de comenzi auxiliare soft.

Port Paralel - interfaţă a calculatorului ce are ca rol realizarea unei conexiuni a acestuia cu un echipament extern, în cazul de faţă imprimanta. În modul de transmisie paralel datele sunt transmise pe 8 biţi odată prin intermediul a 8 fire. Transferul de date paralele este mai rapid faţă de cel serial, dar este fiabil numai pentru o distanţă ce nu depăşeşte 6 metri.

Rezoluţie - calitatea imaginii rezultată în urma tipării unui document. Măsurătoarea se face în general ţinând cont de dpi (numărul de puncte tipărite). Când este vorba de măsurarea rezoluţiei unei imagini halftone, măsurătoarea se mai poate face şi în lpi (linii pe unitatea de măsură). Cu cât există un număr mai mare de dpi sau lpi cu atât imaginea este de o calitatea mai bună.

USB (Universal Serial Bus) - interfaţă plug and play între calculator şi un alt echipament extern (imprimantă, scaner, aparat foto digital, tastatură, mouse...). Echipamentele care prezintă un port USB nu necesită o altă placă de extensie, rata de transfer acceptată fiind de 12 Mbps pentru standardul USB 1.1 şi de 480 Mbps pentru standrdul USB 2.0.

Cum am testat

Testele au fost desfăşurate în laboratorul PC Magazine Romania folosindu-se acelaşi sistem de test. Configuraţia sistemului de test a fost următoarea: procesor Intel Pentium 4 la 3 GHz, placă de bază cu cipset Intel 875P, 2x512 MB DDR-RAM PC3200, placă video cu cipset nVidia GeForce4 Ti4600, hard disk Seagate Barracuda 7200.7 (SerialATA, buffer 8 MB, 7200 rpm). Sistemul de operare folosit a fost Windows XP Professional cu SP1. Pentru fiecare imprimantă testată s-a instalat o imagine curată a sistemului de operare, asigurându-se astfel condiţii identice de testare. Driverele utilizate au fost cele aflate în cutiile imprimantelor, iar conectarea s-a realizat pe portul USB, cu excepţia modelului Epson Stylus C43SX, care a fost testat pe paralel. Fiecare imprimantă a fost calibrată după instalare. Viteza de tipărire este exprimată în pagini pe minut şi a fost măsurată din momentul comenzii de tipărire şi până la eliberarea ultimei coli de hârtie tipărite.

Testele folosite au constat din documente create cu ajutorul principalelor pachete Microsoft Office XP: Excel, PowerPoint şi Word. Testele realizate în Excel au constat dintr-o foaie de calcul cu text şi un document de 3 pagini cu grafice complexe. Documentul PowerPoint a fost compus din 4 pagini de prezentare în care se puteau urmări atât calitatea culorilor, cât şi fineţea reprezentării grafice. Ultimele două teste, realizate în Word, au constat din două documente de câte 12 pagini, primul fiind un text neformatat, iar al doilea conţinând o serie de imagini inserate, pentru testarea capabilităţilor de prelucrare. Toate aceste teste au fost rulate atât în modul economic, pentru obţinerea vitezei maxime de tipărire, cât şi în modul implicit în care este setată imprimanta, pentru verificarea calităţii în condiţii normale. În cazul imprimantelor HP, Canon şi Lexmark, în modul economic rezoluţia a fost de 300 dpi, iar în modul implicit 600 dpi. Modelele Epson folosesc 180 dpi pentru modul economic de tipărire şi 360 dpi pentru modul implicit. Hârtia folosită pentru aceste teste a fost hârtie normală de copiator (80 g/m2).

Pentru testarea calităţii fotografice am folosit o imagine de test creată special pentru laboratoarele PC Magazine USA. Am ales setările de calitate maxime, iar hârtia folosită a fost cea furnizată de producător, pentru obţinerea celor mai bune rezultate posibile.

Cum am notat

Pentru evaluarea cât mai corectă a fiecărui model în parte, am apelat la o schemă de punctare bazată pe trei stâlpi de susţinere: performanţă, facilităţi şi preţ. Aprecierea de performanţă a inclus toate testele rulate, fiecare rezultat contribuind la scorul final, conform ponderilor din schema alăturată. Facilităţile au luat în calcul calitatea tipăririi atât pe hârtie normală cât şi pe hârtie foto, costurile de tipărire negru şi color, dotarea cu cartuşe separate pentru fiecare culoare, prezenţa adaptorului pentru carduri de memorie, capacitatea memoriei, prezenţa facilităţii duplex şi, nu în ultimul rând, prezenţa cablului de date în pachet. Importanţa preţului este evidentă şi nu mai are nevoie de explicaţii.