Agora
Media
Libraria Byblos



AgoraNews  





PC Magazine Ro  




NET Report   




Ginfo   




agora ON line   





PC Concrete   





Liste de discuții   




Cartea de oaspeți   




Mesaje   





Agora   








Clic aici
PC Report - ultimul numar aparut


  PC MAGAZINE Februarie 2004
[ Componente ]

TESTE COMPARATIVE

Motherboard universal

Ștefan Iliescu, Cristian Lăcraru

Plăci Socket 754
   Abit KV8-MAX3
   Albatron K8X800 Pro II
   Epox8HDA3+
   Gigabyte GA-K8N Pro
   Gigabyte GA-K8NNXP
   Gigabyte GA-K8VT800 Pro
   MSI K8T Neo-FIS2R
   Shuttle XPC
   UltraPro GamesPro

Plăci Socket 478
   Abit AI7
   Abit IS7
   Albatron PX865PE Pro II
   Asus P4C800/GOLD
   Asus P4C800-E Deluxe
   Asus P4C800 – Deluxe
   Epox4PCA3+
   Epox4PDA3I
   Gigabyte GA-8I875 Ultra
   Gigabyte GA-8KNXP
   Gigabyte GA-8IPE1000 Pro
   Gigabyte GA-8S655TX Ultra
   Intel D865PERLL
   MSI 875P Neo-FIS2R
   Shuttle AB60R

Evaluare pe scurt [90Kb]

Considerat inima PC-ului, procesorul a evoluat rapid de-a lungul timpului. Proiectanții diferitelor tipuri de procesoare au împins în permanență frecvențele de ceas tot mai sus, exploatând de multe ori nevoia utilizatorului de a folosi un număr unic pentru evaluarea performanțelor întregului sistem. Însă megaherții nu reprezintă nici pe departe criteriul de evaluare corectă a performanțelor de ansamblu. În funcție de procesor, cantitatea de date care poate fi procesată în timpul unui ciclu de ceas poate varia destul de mult. Însă în graba de a alege un procesor cât mai puternic și o placa video cât mai nouă, uităm de cele mai multe ori de importanța vitală a plăcii de bază. Scopul acestui teste este de a încerca să pună față în față câteva din modelele de plăci de bază prezente pe piață, atât pentru procesoare Intel Pentium 4, cât și pentru AMD Athlon 64. Apariția celei de-a doua categorii se datorează în primul rând dorinței de a vedea cum se comportă primele modele de plăci de bază destinate noilor procesoare AMD. Pentru toată lumea este destul de clar însă că anul 2004, sau cel puțin prima jumătate a lui, va fi dominată pe piața platformelor pentru procesoare AMD tot de Athlon XP.

Înainte de a intra în testul propriu-zis, vom încerca o trecere sumară în revistă a câtorva elemente esențiale în configurația unei plăci de bază, elemente pe care nu ar trebui sa le scăpăm cu nici un chip din vedere atunci când mergem la cumpărături.

Basic Input/Output System (BIOS)

BIOS-ul este acel software care controlează funcționarea componentelor de pe placa de bază. Procesorul execută codul BIOS-ului la prima pornire a sistemului, permițând testarea memoriei și configurarea perifericelor. Prin schimbarea parametrilor de funcționare din BIOS, utilizatorul poate determina funcționarea plăcii de bază. Pentru marea majoritate a utilizatorilor setările implicite din BIOS sunt suficiente pentru a folosi sistemul fără probleme. Cei care posedă un nivel mai ridicat de cunoștințe vor dori întotdeauna să optimizeze parametrii de funcționare ai componentelor, pentru a obține cele mai bune performanțe de care sistemul este capabil. Dacă nu cunoașteți exact rolul fiecărei opțiuni din BIOS este recomandabil să nu încercați modificarea parametrilor impliciți, rezultatele putând fi uneori catastrofale.

Marea majoritate a plăcilor de bază actuale au renunțat la jumperii de configurare plasați direct pe placă, permițând efectuarea tuturor configurărilor direct din BIOS. Producătorii de plăci de bază dedicate overclockingului au adăugat chiar opțiuni suplimentare pentru cei care doresc să "stoarcă" și ultimul strop de performanță din propriul sistem, evident pe propria răspundere. Producătorii mari de PC-uri tind să limiteze însă accesul utilizatorilor la toți parametrii de configurare.

Puțină geografie

Cipsetul este componenta definitorie a unei plăci de bază, prin intermediul său realizându-se toate conexiunile între diferitele componente de pe placă. Cunoscând cipsetul cu care este dotată o placă de bază cunoaștem în mare parte și dotările pe care aceasta le prezintă.

Arhitectura plăcilor de bază arăta cu mult mai complicat cu ani în urmă, însă permanenta nevoie de integrare a condus în cele din urmă la apariția unui cipset compus din două cipuri integrate - North Bridge (puntea nord) și South Bridge (puntea sud). Termenul de "Bridge" (punte) se folosește pentru a face referire la un echipament care conectează mai multe magistrale. Numele de Nord/Sud au provenit din plasarea fizică a celor două cipuri pe placă, respectiv deasupra și dedesubtul magistralei PCI. North Bridge-ul conectează magistrala principală (FSB) a procesorului cu magistrala memoriei, cea AGP și cu South Bridge-ul. Pentru un proiectant de plăci de bază North Bridge se ocupă de administrarea tuturor componentelor rapide, în timp ce South Bridge este destinat perifericelor cu acces lent cum ar fi IDE, USB și mai nou SerialATA.

North Bridge

Există foarte puține diferențe între funcționalitatea North Bridge-ului în cazul cipseturilor dedicate platformelor Intel sau AMD. Rolul său este de a gestiona traficul de date care traversează cele patru magistrale. Ca să folosim o comparație mai sugestivă, este ca un polițist aflat într-o intersecție cu patru sensuri, unde toată lumea dorește acces cât mai ușor către drumul ce duce la memorie. Cheia proiectării unui North Bridge de succes constă în administrarea eficientă a cererilor de acces la memorie. Un North Bridge reușit trebuie să realizeze un echilibru între toate aceste cereri pentru a se asigura că nu există gâtuiri pe parcurs.

În arhitectura cipseturilor de început, controlerul de memorie era subordonat direct procesorului, având în vedere că majoritatea traficului se făcea între cele două componente. Sistemele actuale lucrează cu o cantitate foarte mare de date care necesită sincronizare în timp, aplicațiile de prelucrare audio/video fiind doar un exemplu. Astfel North Bridge-ul trebuie să asigure un acces concurent, adică fiecare componentă a sistemului necesită o cale dedicată de acces la memorie.

AGP

Interfața subsistemului grafic rotunjește vederea de ansamblu asupra funcțiilor îndeplinite de North Bridge, majoritatea pasionaților de jocuri fiind de acord că AGP-ul (Accelerated Graphic Port) reprezintă o componentă esențială în arhitectura unui sistem, cel puțin până la momentul apariției lui PCI Express. Acceleratoarele grafice au folosit vreme bună magistrala PCI, dar partajarea acesteia cu alte componente a condus la limitarea performanțelor maxime. În plus, Intel începuse să își manifeste temerea că atenția utilizatorilor se putea îndrepta cu precădere către cipurile grafice, scăzând interesul pentru noile procesoare.

Intel a dezvoltat interfața AGP, ca un mod de a controla partajarea resurselor dedicate subsistemului grafic. Așa cum a fost proiectat inițial, AGP-ul ar fi trebuit să permită unui controler grafic să folosească memoria sistemului pentru stocarea informațiilor legate de texturile grafice. Arhitectura urma să evolueze apoi către sisteme cu toate datele grafice rezidente în memoria principală. Lucrurile nu au progresat însă chiar în această direcție, din moment ce nevoia de performanță a condus la dezvoltarea unor cipuri grafice din ce în ce mai puternice. Pentru afișarea unui număr de câteva miliarde de pixeli pe secundă, procesoarele grafice au nevoie de memorie dedicată, rapidă. Folosirea unei memorii de bază cu caracteristici speciale nu se dovedea o soluție viabilă din punct de vedere economic. Astfel interfața AGP a devenit doar o cale mai simplă de a descongestiona traficul produs d econtrolerul grafic de pe magistrala PCI.

În ultimul timp situația s-a schimbat totuși, din momentul în care interfața AGP poate lucra în modul 8X. Proiectată inițial pentru a funcționa la 66 MHz, similar cu interfața PCI, magistrala AGP a devenit capabilă apoi de a prelua două semnale pe tact de ceas (AGP 2X), apoi patru semnale pe tact (AGP 4X) și opt semnale pe tact (AGP 8X).

Unele implementări de plăci de bază destinate utilizatorilor pentru care prețul reprezintă principalul criteriu de achiziție renunță total la memoria grafică și folosesc controlere grafice integrate în North Bridge. Aceste controlere folosesc o parte din memoria sistemului ca memorie video, performanțele fiind însă, evident, mai scăzute decât în cazul sistemelor construite cu plăci video dedicate.

South Bridge

Dacă North Bridge se ocupă cu arbitrarea cererilor de acces la memorie, activitate ce necesită o mare viteză de lucru, South Bridge realizează conexiunea celorlalte componente periferice disparate. Versiunile actuale de cipseturi au renunțat la a mai furniza suport pentru magistrala ISA, unele înlocuind-o cu soluții alternative, destinate sistemelor orientate către preț.

Magistrala PCI

Odată cu apariția unei conexiuni directe pentru comunicarea între cele două componente ale cipsetului, magistrala PCI a devenit o simplă magistrală dedicată componentelor periferice. Un lucru important de menționat este acela că indiferent dacă sloturile PCI sunt sau nu populate cu plăci de extensie, magistrala PCI este folosită de componentele de pe placa de bază. Printre echipamentele legate la South Bridge, care folosesc magistrala PCI se numără controlerul IDE, controlerul USB, controlerul SMBus etc.

Paralel ATA

Controlerul dedicat unităților de stocare a cunoscut schimbări repetate în ultimii ani. Termenul (IDE - Integrated Drive Electronics) înseamnă că majoritatea operațiilor de control pentru hard disk au fost integrate chiar în unitatea propriu-zisă, în loc să facă parte dintr-o placă de extensie instalată pe placa de bază. Proiectată pentru a constitui o alternativă ieftină la interfața SCSI (Small Computer System Interface), tehnologia IDE a evoluat în sensul suportului pentru rate de transfer din ce în ce mai mari și capacități crescute de stocare.

Dacă domeniul unităților de stocare nu era destul de confuz, organizația care este responsabilă cu standardizarea în Statele Unite (ANSI) a numit tehnologia ATA (Advanced Technology Attachment). La începutul anilor ´90 tehnologia a fost îmbunătățită, suportând rate de transfer mai ridicate și capacități de stocare mai mari, devenind EIDE (Enhanced IDE) pentru Western Digital și FastATA pentru Seagate, ambele denumiri desemnând în fond același lucru.

Convențiile de numire au devenit ulterior mai descriptive. Dacă atât cipsetul, cât și hard disk-ul erau compatibile cu standardul ATA/33, atunci însemna că rata maximă de transfer suportată era de 33 MBps. Au urmat ATA/66, ATA/100 și ATA/133.

Serial ATA

Interfața Serial ATA a fost concepută pentru a înlocui la rândul ei vechiul tip de magistrală, numită acum Paralel ATA. Capabilă de a transfera date la o rată de 150 MBps, interfața serial ATA este proiectată pentru a putea suporta în viitor până la 600 MBps. Răspândirea modelelor de hard disk-uri Serial ATA a fost îngreunată până acum pe de o parte de inerția pieței, foarte puțini utilizatori achiziționând plăci de bază cu controlere Serial ATA încorporate. Pe de altă parte, până acum câteva luni, când au apărut primele cipseturi capabile de suport Serial ATA nativ, controlerele Serial ATA atașate plăcilor de bază foloseau magistrala PCI. În consecință nu se putea observa o diferență de performanțe față de vechile modele Paralel ATA.

Universal Serial Bus (USB)

Este o interfață serială proiectată pentru conectarea echipamentelor externe, cum ar fi mouse-ul, tastatura, scanerul, camera foto sau imprimanta. Versiunea 1.1 suportă o rată maximă de transfer a datelor de 12 Mbps, ceea ce nu o recomandă pentru aplicații video sau altee de mare viteză. Versiunea 2.0 oferă o rată maximă de transfer de 480 Mbps, ceea ce o situează peste interfața Firewire (IEEE1394) în topul preferințelor utilizatorilor.

Cum am notat

Pentru evaluarea cât mai corectă a fiecărui model în parte, am apelat la o schemă de punctare bazată pe trei stâlpi de susținere: performanță, facilități și preț. Aprecierea de performanță a inclus toate testele rulate, fiecare rezultat contribuind la scorul final, conform ponderilor din schema alăturată. Dotările au luat în calcul prezența unor facilități de tipul memoriei maxime suportate, prezenței controlerelor LAN și audio încorporate, numărului de canale ATA sau SerialATA, prezenței controlerului RAID etc. Importanța prețului este evidentă și nu mai are nevoie de explicații.

Cum am testat

Componentele folosite pentru construirea sistemului de test au fost: procesor Intel Pentium 4 la 3 GHz cu FSB 800 (la care s-a dezactivat funcția Hyper-Threading) sau AMD Athlon 64 3200+, 2x512 MB DDR-RAM PC3200 OCZ / CAS 2, hard disk Seagate Barracuda 7200.7 de 160 GB / 7200 rpm / SATA/150 / buffer 8 MBși placă video cu cipset Ati Radeon 9800XT si 256 MB DDR-RAM. În cazul în care versiunea de BIOS existentă pe placa de bază era mai veche decât ultima versiune disponibilă pe situl producătorului, iar îmbunătățirile aduse de noua versiune erau semnificative, s-a efectuat un update de BIOS. Înainte de prima pornire a sistemului s-a efectuat o resetare a BIOS-ului.

Am instalat în mod identic Windows XP Professional pe o partiție FAT32 cu capacitatea de 15 GB. După sistemul de operare s-au instalat în aceeași ordine de fiecare dată, driverele pentru cipsetul plăcii de bază, driverele oferite de producătorul plăcii de bază pentru diferitele componente de pe aceasta, DirectX 9.0b, apoi driverele plăcii video. După instalarea aplicațiilor de test am efectuat următoarele operații: am dezactivat funcțiile System Restore și Automatic Update, am ales interfața Windows Classic și am dezactivat screen saverul. Au fost eliminate din rulare procesele suplimentare celor necesare controlului plăcii video, iar desktop-ul a fost setat la rezoluția de 1024x768 la o adâncime de culoare de 32 de biți. S-a efectuat apoi o defragmentare a partiției primare. A fost eliminată proprietatea "Always on top" a taskbar-ului. Atât pentru a asigura consistența rezultatelor, dar și pentru a verifica stabilitatea plăcilor de bază, testele au fost efectuate în mod repetat, de cinci ori, ordinea de rulare fiind aceeași pentru toate plăcile. Înainte de rularea testelor sistemul de operare a fost repornit de 3 ori, conform specificațiilor Microsoft pentru testarea cu Windows XP.

Pentru evaluarea performanțelor sistemului am folosit testele PC Magazine Business Winstone 2004 și FutureMark PCMark 2004, Winbench 99 v2.0, Futuremark 3DMark 2003, SisoftSandra 2004.

PC Magazine Business Winstone 2004 este un test orientat către aplicații ce testează viteza de execuție a software-ului și se concentrează doar pe pachete software de birou (Microsoft Office, Lotus Notes, Microsoft Project, Norton AntiVirus, Netscape Communicator).

Futuremark 3DMark 2003 este probabil cel mai utilizat test pentru DirectX 9 și deși este un test foarte sintetic, supune placa video unei serii destul de bogate de scenarii posibile în jocurile 3D. 3DMark 2003 folosește DirectX 9.0 și chiar dacă există voci care susțin că a fost optimizat pentru plăcile video Ati, este în continuare folosit pe scară foarte largă.

PCMark 2004 reprezintă o suită de teste destinate diferitelor subansamble ale sistemului, rezultatul final fiind oferit sub forma unui scor de ansamblu.

WinBench 99 este un test orientat hardware ce testează principalele componente ale unui sistem: procesor, hard disk și placă grafică. Testele Disk WinMark 99 sunt divizate în două secțiuni, una Business și una High-End. Ambele teste execută simulări de aplicații înregistrându-se performanța subsistemului de stocare (hard disk).

Glosar

AGP-Accelerated Graphics Port, slot special, dedicat plăcii video care oferă o lărgime de bandă sporită necesară în prelucrarea video.

BIOS-Basic Input Output System, realizează comunicarea între dispozitivele interne hardware și sistemul de oparare. Aici sunt stocate și configurate toate setările sistemului. În urma upgradării unui BIOS sunt aduse noi facilități.

EIDE-Enhanced Integrated Device Electronics, standard utilizat pentru majoritatea hard disk-urilor și altor echipamente de stocare.

EIDE-RAID-o mare parte din plăcile de bază prezintă un astfel de port adițional, acesta fiind necesar în cazul în care se dorește funcționarea sistemului în RAID. Acest fapt permite conectarea simultană a două echipamente EIDE (hard disk) pentru mărirea vitezei de lucru sau pentru un plus de securitate asupra datelor.

SATA-Serial Advanced Technology Attachment, un nou standard în conectarea unui hard disk la placa de bază. Se bazează pe tehnologia semnalului serial, spre deosebire de standardul paralel care utilizează transmiterea semnalelor paralele.

FSB-Front Side Bus, viteza la care procesorul comunică cu memoria sistemului.

PS2- interfață de viteză joasă necesară conectării mouse-ului și tastaturii.

Port serial-cunoscut sub denumirea de COM, este utilizat pentru conectarea la calculator a unor dispozitive precum modemurile și UPS-urile.

Port paralel-port similar cu cel serial, dar cu transfer de date sporit, bidirecțional. Este utilizat în special în cazul imprimantelor și a scanerelor.

USB-Universal Serial BUS, succesorul porturilor serial și paralel, oferă o rată de transfer de 12 Mbps.

FireWire-IEEE 1394, interfață de transfer de date ce asigură o rată de până la 400 Mbps. Pot fi conectate până la 63 de echipamente.

PCI-Peripheral Component Interconnect, un slot pe 32 de biți utilizat pentru majoritatea plăcilor de extensie.

POST-Power On Self Test, prima operație realizată în pornirea sistemului, fiind verificată starea memoriilor, a procesorului și a altor componente.

SCSI-Small Computer System Interface, similar cu EIDE. Pot fi conectate însă până la 15 echipamente, iar rata de transfer este mai mare decât în cazul EIDE.

Socket 370- conectorul pentru procesor în cazul procesoarelor AMD Athlon și Duron.

Socket A-conectorul pentru procesor în cazul procesoarelor Pentium III.

Socket 478- conectorul pentru procesor în cazul procesoarelor Pentium 4.

Driver-software ce definește caracteristicile echipamentelor în vederea utilizării acestora de către alte echipamente sau de către alte softuri.

Procesor-CPU (Central Processing Unit), componenta principală din sistem care se ocupă cu calculele matematice primite ca și comenzi din partea programelor, trimite semnale de control și comandă către alte componente precum memoria și placa video.

RAM-Random Access Memory, memorie cu acces aleator.

Cache-loc de stocare temporar, sub forma unei memorii volatile sau a unui spațiu pe disc, informația stocată aici putând fi accesată pentru a micșora timpul de încărcare. De exemplu în cazul încărcării unei pagini Web, la o altă accesare a aceleiași pagini sistemul va prelua informații stocate în cash, timpul de încărcare fiind vizibil redus.

Jumper-un mic bloc ce prin atașare pe pini permite activarea, dezactivarea sau seletarea unor parametrii.


PC Magazine Ro | CD ROM | Redactia | Abonamente | CautareArhive

Copyright © 1999-2002 Agora Media.

[email protected]

LG - LifeŽs Good

www.agora.ro

deltafri

www.agora.ro

www.agora.ro

www.agora.ro