Agora
Media
Libraria Byblos



AgoraNews  





PC Magazine Ro  




NET Report   




Ginfo   




agora ON line   





PC Concrete   





Liste de discuții   




Cartea de oaspeți   




Mesaje   





Agora   








Clic aici
PC Report - ultimul numar aparut


Soluții - PC Magazine Romania, Martie 2004

Luna de argint

Răzvan Sandu

Motto:
"Leagăn dulce de oțel
M-am legănat totdeauna ca el…"
Ada Milea

E seară și biroul meu a rămas iar pustiu. Cu tastatura în brațe, mă întind, obosit, pe spătarul fotoliului. Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez așa, la distanță - cel puțin un metru - de monitorul ăla mare cât un tablou. Dar, de jumătate de oră, tot încerc să văd un film și nu reușesc decât să mă enervez! Noua mea unitate DVD refuză, pur și simplu, să funcționeze. Având în vedere suma pe care am plătit-o pentru ea, de data asta sunt hotărat să nu mă las! Și, uite așa, îmi vine ideea să discut cu voi, prieteni, problema noianului de patente care dau buzna pe aici. Și ce am putea face noi, adepții free-software-ului, în legătură cu asta…

Magia Hollywoodului

Știu sigur că fiecare dintre voi și-a dorit, măcar odată, să poată vedea un film, acasă, în condițiile pe care le întâlnim la cinematograf. Nu, nu încercați să mă convingeți de contrariu! Măcar odată cu "Titanic"-ul, ați sesizat că emoția trăită în sala de spectacol nu este aceeași cu cea din fața televizorului: pur și simplu, acasă lipsește senzația de imagine "invazivă" a ecranului panoramic, iar scrâșnetele subtile, aproape subsonice, ale ruperii punților colosalului vapor nu mai ajung până la ascultător. Desigur, magia filmului văzut în cinematograf nu poate fi înlocuită cu nimic. Dar cum ne-am putea apropia, măcar, de trăirile acelea?

Pană nu demult, CD-ul reprezenta vârful de calitate în care putea fi stocată informația audio și video. Un CD audio original, înregistrat de o casă de discuri de marcă, nu avea rival din acest punct de vedere (nu discutăm aici despre înfiorătoarele compilații autohtone de fișiere .mp3, care abia dacă ating și specificația normei Hi-Fi a unui magnetofon analogic clasic…). Iată, însă, că vechiul CD audio își pierde poziția de supremație în fața noului format DVD, care aduce o mulțime de facilități și îmbunătățiri.

Ce este, de fapt, DVD? Apărut pe la sfârșitul lui 1996, acronimul desemna, inițial, Digital Video Disc, devenit apoi Digital Versatile Disc (pentru a sublinia multitudinea de utilizări pe care o poate căpăta noul format de stocare a informației). În sens general, DVD este standardul conform căruia se fabrică noile discuri. Discuri care, la exterior, nu se deosebesc cu nimic de "bătrânul" CD: o suprafață lucioasă - oglindă, un diametru de 120 mm…

Asemănările, însă, se opresc aici. Dacă un CD standard putea furniza aproximativ o oră de muzică în format stereofonic (2 canale), cu o rată de esantionare (sampling rate) de 44.100 Hz și o lungime pe biți (bit length) de 16 biți, discul DVD monostrat cu o singură față (single-layer, single-sided) oferă 133 de minute de program audio și/sau video. Suficient, adică, pentru mai toate filmele de lung-metraj. Cât privește calitatea, cifrele sunt concludente: cotropitorul sunet surround Dolby Digital (multicanal) este livrat cu o rată de eșantionare de 96.000 Hz și o lungime pe biți de 24 de biți, iar imaginea la o rezoluție orizontală de 540 de linii (dublu față de o casetă video VHS). La toate acestea se adaugă facilități cum ar fi indexuri și titluri de capitole în film, subtitrare în șase limbi, trei formate ale imaginii, etc. Pe scurt, saltul de la CD la DVD este la fel de mare ca cel de la discul de vinil la înregistrarea digitală. Giganticele structuri ale Titanicului se prăbușesc acum cu realism, iar emoția (și satisfacția) spectatorului ar trebui să fie maxime. Dar…

Lumea a doua

Noul disc DVD poate stoca minim 4,7 GB de date (până la 17 GB pentru discurile dublă-față, dual-layer). Am, deci, în față un film înregistrat pe un disc nou-nouț, la cel mai înalt standard de calitate existent, precum și unitatea cititoare potrivită. Ce m-ar împiedica să-l vizionez?

Aici, interesele comerciale ale marilor case de discuri intră în contradicție directă cu interesele consumatorilor. Producătorii filmelor și înregistrărilor muzicale (lista include nume "mari" cum ar fi Fox, Columbia TriStar/Sony, Buena Vista/Touchstone/Miramax, MGM/Universal, Polygram, Paramount, Disney, Time Warner, Twentieth Century Fox, Warner Bros - dar nu numai), precum și diversele asociatii care le reprezintă legal doresc un control absolut asupra modului în care pot fi vizionate și multiplicate aceste programe. Controlul se extinde mult dincolo de limita copierii ilegale a inregistrărilor, vizand chiar utilizatorii legali (adică pe cei care care au cumpărat discul DVD din magazin).

Pe scurt, lumea este împărțită în "șase zone de vizionare":

  • Zona 1 - Statele Unite, Canada și teritoriile aferente
  • Zona 2 - Europa, Japonia, Africa de Sud și Orientul Mijlociu (inclusiv Egiptul)
  • Zona 3 - Asia de Est și Sud-Est (inclusiv Hong Kong)
  • Zona 4 - Australia, Noua Zeenlandă, o parte dintre insulele din Pacific, America Centrală și de Sud, Mexicul și Caraibele
  • Zona 5 - fosta Uniune Sovietică, India, Africa, Coreea de Nord și Mongolia
  • Zona 6 - China

Veți fi curioși, poate, să aflați că, după acestă împărțire, România se găsește în zona de vizionare 2 - nu în lumea a treia sau, cumva, a cincea;)

Producătorii doresc să împiedice vizionarea materialelor publicate dintr-o zonă în alta (în special a filmelor editate pe DVD în Statele Unite în celelalte zone). Și asta fiindcă datele de lansare sunt diferite: de obicei, un film produs la Hollywood apare în Australia și Japonia după 6 luni, iar în Europa după 12. în acest interval, discurile DVD produse în Statele Unite pot pătrunde în celelalte zone, diminuand vânzările în cinematografe.

Întreaga mașinărie legală și tehnică gândită să susțină aceste interese de grup incepe cu "regionalizarea" discurilor DVD. Fiecare disc poartă, codat, numărul regiunii unde a fost lansat. Iar aparatele cititoare (unități DVD pentru computere sau playere standalone) citesc acest număr de zonă și îl compară cu propriul cod. Bineînțeles, ele vor refuza să redea discul dacă cele două coduri nu coincid (chiar dacă este vorba despre un disc cumpărat legal). Deoarece codul regional al unității cititoare este stocat în firmware-ul acesteia, ocolirea acestei protecții nu este foarte simplă.

Polemica stârnită de acest mecanism impus forțat consumatorilor de către producători a făcut ca pe piață să apară o enormă varietate de situații:

  • discuri "region-free", care nu conțin număr de zonă ("zona zero");
  • unități DVD multiregionale, care pot citi discuri DVD din orice zonă;
  • aparate zone-locked, la care numărul de zonă este "fix" din fabricație (in firmware) și, cel puțin teoretic, nu poate fi modificat;
  • unități DVD fabricate după standardul RPC-2, care nu au, inițial, număr de regiune prestabilit. Aparatul "ia" numărul de zonă al primului disc DVD citit. Acest număr poate fi modificat de maximum cinci ori, după care unitatea "se blochează" în zona celui de-al cincilea disc folosit;
  • programe și patch-uri (ilegale sau semilegale) care resetează numărul de zonă din firmware-ul divers elor unități DVD, făcându-le region-free;
  • unități DVD pirat, cu hardware modificat, care ocolesc mecanismele de regionalizare și alte sisteme de protecție despre care vom vorbi în continuare.

Desigur, comunitatea utilizatorilor de free software nu susține folosirea metodelor-pirat de ocolire a protecției discurilor DVD, dar luptă prin toate mijloacele legale pentru îngrădirea/abrogarea normelor care impun aceste restricții și a patentelor în general. Amănunte puteți găsi pe situri cum ar fi:

www.ddigest.com
www.dvddemystified.com
www.codefreedvd.com
www.unik.no/~robert/hifi/dvd/world.html
http://faq.inmatrix.com

Cerberii

Din păcate, restricțiile impuse odată cu noul format DVD nu se mărginesc la regionalizarea discurilor. Calitatea inregistrărilor de DVD este atât de înaltă, încât există, pe de o parte, un mare interes pentru obținerea de copii-pirat, iar pe de altă parte, un altul al producătorilor pentru protejarea conținutului multimedia.

O asociație formată din Intel, IBM, Matsushita și Toshiba a dezvoltat Content Protection System Architecture (CPSA), o arhitectură de securitate destinată protecției la copiere a discurilor DVD. Aceasta include nu mai puțin de 6 (șase) forme de criptare a conținutului:

Macrovision împiedică copierea materialului video pe bandă VHS sau alte dispozitive analogice. Protecția constă din introducerea, pe cale hardware, a unui semnal de culoare modulat (colorstripe) în impulsurile de sincronizare verticală din semnalul de ieșire composite video sau S-video. Acestea "derutează" circuitele de sincronizare a imaginii din cele mai multe videocasetofoane uzuale.

Copy Generation Management System (CGMS) generează un semnal, care este "amestecat" în output-ul video și care specifică dacă conținutul discului DVD poate fi copiat. Aparatele înregistratoare vor afișa un mesaj de tipul "copierea interzisă" atunci când vor recunoaște acest cod, în varianta sa analogică (CGMS/A) sau digitală (CGMS/D).

Content Scrambling System (CSS) este o schemă de criptare și autentificare bazată pe un schimb de chei între discul DVD și unitatea cititoare. Scopul ei este de a împiedica copierea fișierelor video direct de pe disc. Cheia generată este folosită pentru a decodifica conținutul discului, în timp real, la redare.

Content Protection for Prerecorded Media (CPPM) este o formă de protecție CSS aplicată discurilor DVD-Audio.

Content Protection for Redordable Media (CPRM) este destinat să împiedice copierea DVD-urilor, "legând" conținutul de discul fizic pe care este înregistrat. Autentificarea se face pe baza unui identificator unic, de 64 de biți, existent pe fiecare disc DVD înregistrabil.

Digital Copy Protection System (DCPS) folosește un "canal sigur" (algoritm analog cu ssh între două computere) atunci când două dispozitive digitale sunt conectate (de exemplu, DVD player și televizor digital). Acest fapt împiedică "furtul" semnalului video pe parcurs, de către alte dispozitive neautorizate conectate pe canalul de comunicație.

Reacția

Așa cum vă puteți imagina, reacția publicului la cele prezentate mai sus nu a întârziat să apară. Legal, semilegal sau de-a dreptul ilegal, mulți au contribuit cu câte ceva la demolarea acestui zid de restricții. În octombrie 1999 a fost publicat pe Internet DeCSS, primul software pentru decriptarea protecției CSS (www.emediapro.net/news99/news111.html și http://opendvd.org). Pe 24 ianuarie 2000, autorul acestui software, un programator norvegian de 16 ani, Jon Johansen, a intrat în atenția poliției locale, care i-a confiscat, cu această ocazie, computerul și telefonul celular. Secretul algoritmului a fost însă definitiv compromis, întrucât codul-sursă al DeCSS a fost publicat atât în actele prezentate în instanță de chiar reclamant (!), cât și pe tricouri. Care sunt disponibile public …☺ Comunitatea free-software a ținut să arate că DeCSS a fost scris numai ca să permită redarea discurilor DVD pe sistemul de operare Linux - sistem ce fusese exclus din lista celor ce primeau licențe CSS. Redarea DVD-urilor pe un sistem open-source fiind explicit permisă de lege, urmărirea legală nu a continuat.

În martie 2000, a apărut DivX;-) (actualmente, OpenDivX de la Proiectul Mayo). Acest program permite ca un film DVD decriptat cu DeCSS să fie re-encodat și vizionat în Windows Media Player. Rezultatul, dacă nu îl cunoasteți deja, vi-l puteți imagina.

Nu pot decât să vă recomand lectura numeroaselor materiale despre aceste subiecte, concentrate în lista de link-uri de la www.fsf.org/philosophy/philosophy.html ("Coding Is A Crime", "Wipout", etc.). De remarcat aici este și dezbaterea despre divergența de interese între America și Europa în problema patentelor software (http://www.fsf.org/philosophy/ savingeurope.html).

Final

Mărturisesc că, pe sistemul meu Fedora nu am reușit încă să vizionez nici un film DVD. Informațiile date în documentul DVD Playing - HOWTO, disponibil la TLDP, nu m-au ajutat foarte mult: informatia este veche de patru ani și destul de săracă, iar software-ul este greu de găsit și este disponibil doar în format sursă. Doar utilitarul dvdrecord, similar cu cdrecord, vă stă la dispozitie pentru inregistrarea de DVD-uri. Totuși, nu am să renunț - am aflat recent că Xine poate rula filmele. Bineînțeles, vă aștept cu păreri, întrebări - și, poate, ajutor☺ ! - la http://www.linuxwill.go.ro și [email protected].


PC Magazine Ro | CD ROM | Redactia | Abonamente | CautareArhive

Copyright © 1999-2004 Agora Media.

[email protected]

LG - LifeŽs Good

www.agora.ro

deltafri

www.agora.ro

www.agora.ro

www.agora.ro