Agora
Media
Libraria Byblos



AgoraNews  





PC Magazine Ro  




NET Report   




Ginfo   




agora ON line   





PC Concrete   





Liste de discuții   




Cartea de oaspeți   




Mesaje   





Agora   








Clic aici
PC Report - ultimul numar aparut


Portret - PC Magazine Romania, Ianuarie 2004

Bill Joy

Mircea Sârbu

Deși încă nu a împlinit 50 de ani, Bill Joy este deja o figură legendară. Numele său este legat de atât de multe realizări încât simpla enumerare a proiectelor în care a fost implicat ar constitui un portret în sine. Iar cariera sa este departe de a se încheia...

Biografiile nu spun unde s-a născut și probabil nici n-are importanță. Undeva în America. A fost, cum desigur vă așteptați, un copil precoce. La trei ani citea, un an mai târziu mergea la școală, apoi a făcut doi ani într-unul singur și s-a dedicat lecturilor. Ca adolescent a fost pasionat de știință și tehnologie, a vrut să facă un post de radio pirat (dar nu l-a lăsat mămica), apoi a descoperit marii scriitori de SF, dintre care Asimov (cu I, Robot) și Roddenberry (cu Star Treck) i-au lăsat o puternică impresie.

Și-a început studiile la Universitatea din Michigan, unde a studiat inginerie electrică și computer science. Cum se întâmplă cu toți studenții străluciți, urmează un masterat la o universitate mare, care în cazul lui Bill s-a chemat Berkeley. Pe aici trecuse nu demult Ken Thompson și unul dintre principalele proiecte ale universității era tocmai dezvoltarea unei versiuni proprii de Unix. Bill Joy a ajuns curând principalul proiectant al noului Unix, care va fi cunoscut ca BSD și din care s-au născut mai târziu mai multe variante, inclusiv cea care stă la baza sistemului MacOS X ce echipează noile Mac-uri. În bună parte lui Joy i se datorează principalele inovații ale BSD: memoria virtuală și rețelistica TCP/IP. Printre contribuțiile sale personale se numără programe arhicunoscute azi în lumea Unix, cum ar fi editorul vi (ok, nici mie nu-mi place...) și shell-ul csh (C shell).

În 1982 pleacă de la Berkeley, la invitația unor absolvenți de Stanford (printre care și Scott McNealy) care intenționau să înființeze o companie IT. Astfel a devenit Bill Joy unul dintre fondatorii firmei Sun Microsystems și, foarte curând, liderul ei tehnologic. În această calitate, a imprimat întregii firme o strategie orientată spre sisteme deschise, pe care și-a însușit-o în anii petrecuți la Berkeley. A proiectat protocolul Network File System (NFS), a trasat liniile directoare în dezvoltarea sistemului Solaris și a fost unul dintre principalii arhitecți ai procesorului Sun SPARC. În 1991 realizează proiectul arhitecturii pipeline a procesorului UltraSparc-I, care va sta la baza tuturor procesoarelor de la Sun, până în zilele noastre.

Următoarea mare aventură tehnologică în care a fost implicat s-a chemat Java. Bill a fost cel care a creionat strategia tehnică și de business a întregii platforme, a obținut finanțatea și a coordonat proiectele, fiind totodată - alături de James Gosling - unul dintre proiectanții limbajului și a bibliotecii de rutine Java API. Pe de altă parte, a fost unul dintre proiectanții arhitecturii procesoarelor picoJava și ultraJava.

Următorul proiect s-a numit Jini și viza realizarea unei arhitecturi de rețea bazată pe o infrastructură software care să permită furnizarea de servicii în rețea, servicii pe care clienții să le poată accesa indiferent de platforma hard-soft.

În 1998, Sun îl numește Chief Scientist iar preocupările sale migrează spre zone mai ezoterice, studiind noi metode de interacțiune om-computer și evaluând potențialul unor cuceriri științifice recente, cum ar fi sistemele adaptive complexe sau calculatoarele cuantice.

Fiecare dintre proiectele amintite până acum i-ar fi asigurat un loc în istoria informaticii. Însă faima sa în afara comunității informatice se datorează mai mult unui articol numit Why the Future Doesn´t Need Us, publicat de revista Wired în aprilie 2000 (www.wired.com/wired/archive/8.04/joy.html) Articolul va deveni în scurt timp sâmburele unei dezbateri la scară planetară.

În esență, Joy susține că progresul extrem de rapid a trei tehnologii esențiale -genetica, nanotechnologia și robotica (GNR) - poate conduce în anumite condiții până la dezastre la scară globală, culminând chiar cu distrugerea speciei umane. Spre deosebire de armele de distrugere în masă ale secolului 20 - nucleare, biologice și chimice (NBC) - care aveau o enormă forță destructivă directă dar care implicau costuri imense și accesul la materii prime și materiale extrem de rare, noile tehnologii tind să devină accesibile unor grupuri mici sau chiar unor indivizi, astfel încât riscul unor accidente, amplificate de auto-replicare, devine din ce în ce mai mare...

Unii au considerat scenariul lui Joy fantezist, dar mulți alții (printre care somități ale științei și tehnologiei) consideră că semnalul de alarmă tras de Bill Joy este cât se poate de serios... 


PC Magazine Ro | CD ROM | Redactia | Abonamente | CautareArhive

Copyright © 1999-2002 Agora Media.

[email protected]

LG - LifeŽs Good

www.agora.ro

deltafri

www.agora.ro

www.agora.ro

www.agora.ro