Comentarii şi interviuri - PC Magazine Romania, Ianuarie 2004

Mircea Sârbu
Director al firmei IntraWeb Software şi columnist al revistei PC Magazine România.

Naşterea unui monstru

Pregătisem pentru acest număr un text în care mă căzneam să demonstrez că utilizarea calculatoarelor aduce - pe lângă beneficiile pe care le ştim cu toţii - un efect mai puţin vizibil, dar nu mai puţin important: induce rigoare şi impune o anumită standardizare, care - cel puţin în zona birocraţiei - este importantă.

Pretextul mi-l furnizase noua codificare adoptată de Poşta Română, care relevă o imensă brambureală într-un domeniu cât se poate de banal: exprimarea adreselor. Primăriile au botezat străzile după ureche şi s-au întrecut să elaboreze cele mai fanteziste metode de numerotare a blocurilor, Academia a sporit ceaţa adoptând noua (sau vechea?) ortografia, iar Poşta a transcris totul în nomenclatoare cum s-a priceput (adică folosind o notaţie neuniformă şi mult prea liberală). Peste toate astea, constant că nimeni nu poate să-mi spună răspicat cum se numeşte oficial oraşul în care locuiesc. Pe situl web al primăriei e scris într-un fel, pe panoul de la intrare e altfel, pe indicatoarele rutiere altfel iar la gară, bineînţeles, altfel...

Concluzia era că poate n-ar fi o idee rea ca administraţia să aducă un strop de rigoare în acest domeniu elaborând o bază de date unificată, de interes public.

Am renunţat însă la acest text când am auzit la radio o ştire care mi-a amintit că aceeaşi strălucită idee le-a venit şi autorităţilor române. Numai că domeniul pe care-l vizează unificarea şi consolidarea este cel al informaţiilor personale, ceea ce schimbă radical datele problemei.

Foarte pe scurt, lucrurile stau cam aşa: Guvernul României a emis o hotărâre (952 din 14 august 2003) prin care se precizează normele de constituire ale unui aşa-numit Sistem Informatic Integrat (SII), care va colecta toate informaţiile privind persoanele fizice şi juridice din ţară. Lectura acestui act normativ este un exerciţiu intelectual care, trebuie să recunosc, m-a depăşit total.

N-am reuşit să aflu cine va proiecta, va implementa şi, mai ales, cine va opera acest sistem. Se vorbeşte despre un Consiliu de conducere al SSI şi despre un Centru de management, dar nicăieri nu se spune cum se constituie acestea şi nici cui se subordonează.

N-am reuşit să aflu ce fel de date vor fi colectate, care este sursa acestora, cine va avea drepturi de acces şi, mai ales, cine va acorda aceste drepturi. Cert este că arhivarea poate fi efectuată de orice persoană juridică abilitată de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

N-am reuşit să aflu nici cine sunt aşa-numiţii participanţi (sau instituţii participante) la sistem. Adică, până la urmă, n-am reuşit să aflu nimic despre "ceva" pe care-l finanţez din taxele şi impozitele pe care le plătesc şi care va gestiona informaţii despre mine.

Poate singura informaţie relevantă o constituie semnatarii hotărârii. După primul ministru urmează Alexandru-Radu Timofte (directorul SRI), urmat de domnii Nica, Rus şi Tănăsescu.

Poate că sunt paranoic şi mă agit degeaba. Doar există o lege privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor (676/2001) precum şi o lege pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (677/2001)... Da, există, numai că ambele legi prevăd o excepţie: nu se aplică atunci când e vorba de "activităţi" în domeniul apărării naţionale, a siguranţei naţionale etc.

În data de 3 decembrie 2003, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki (APADOR-CH) s-a adresat justiţiei pentru a cere anularea hotărârii 952. De asemenea, a dat în judecată Guvernul României precum şi pe toţi semnatarii hotărârii. Spre deosebire de mine, APADOR-CH dispune de jurişti şi consultanţi care ştiu să citească o lege (chiar elaborată de Guvernul României) şi care ştiu să o pună în contextul legislaţiei româneşti şi internaţionale. În motivaţia acţiunii se menţionează o serie de aspecte care mie, ca profan, mi-au scăpat.

Astfel, Hotărârea aprobă nişte norme şi proceduri privind SII, dar nu există nici o lege prin care SII să fi fost creat. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării - evocat în preambulul hotărârii nu are putere legislativă. Nici un aspect privind acest sistem informatic nu a trecut prin Parlament, deşi importanţa sa este enormă. Însă cel mai grav aspect este că nu se prevede nici o posibilitate ca persoanele fizice sau juridice să aibă acces la informaţiile care-i privesc şi nici să afle la în ce scopuri vor fi folosite acestea.

În absenţa oricărui control public, poarta spre abuzuri este larg deschisă.