Timpul Liber - PC Magazine Romania, Decembrie 2003

Commandos

Filip Pitaru

Începuturile

Poate vă aduceţi aminte de fervoarea creată în 1998 de apariţia unui nou joc pe piaţă. Era vorba de Commandos 1: Behind Enemy Lines.

După cum au anunţat şi producătorii de la Eidos, acesta urma să aducă o perspectivă nouă asupra jocurilor de strategie în timp real. Se pare că stilul complet nou de joc şi grafica uluitoare au făcut ca Behind Enemy Lines să devină instantaneu un mare succes. La acesta a contribuit în mod special lipsa unei tactici care devenise loc comun la jocurile de strategie şi anume existenţa unor resurse care trebuie exploatate şi crearea de noi unităţi.

Cei 6 membri ai echipei speciale pe care jucătorul o conduce aveau fiecare în parte abilităţi deosebite şi cu ajutorul acestora trebuiau să parcugă cele 24 de misiuni existente. Deghizări reuşite şi asasinări silenţioase, sabotări ale unităţilor inamice sau pur şi simplu distrugerea acestora au contribuit la transformarea jocului într-o premieră, la ora aceea fiind singurul joc în care se punea accentul exclusiv pe partea tactică. O altă inovaţie adusă de Commandos consta în imposibilitatea continuării misiunilor dacă unul din membrii echipei murea.

Chiar dacă de la un moment încolo nu mai erau toţi utili, totuşi aceştia trebuiau "târâţi" pe parcursul fiecărei misiunii până la final. Un rezultat firesc al acestei strategii a fost nivelul ridicat de dificultate care dealtfel s-a păstrat pe tot parcursul seriei, devenind o caracteristică specifică. Cerinţele de sistem minime necesare pentru joc erau Pentium I la 120 Mhz şi o placă video de 1MB! Nici pomeneală de "detonatoare" sau sunet 3D...

Nici cel de-al doilea joc nu s-a lăsat mult aşteptat, noii fani convinşi ai Behind Enemy Lines fiind câştigaţi de la început. Nu este uşoară realizarea unei continuări a unui joc de succes însă programatorii de la Pyros şi producătorii de la Eidos Interactive nu s-au lăsat descurajaţi, fiind impulsionaţi de popularitatea care creştea cu fiecare exemplar vândut.

Urmarea aşteptată cu sufletul la gură a fost Commandos 2: Men of Courage. Numărul personajelor din joc a crescut, existând şi un membru de sex feminin în echipă ("seducătoarea") precum şi unul din regnul animal, un câine pitbull. Bineînţeles că urmând stilul prestabilit, fiecare din aceste noi caractere avea abilităţi unice.

Pe lângă grafica optimizată mai apar şi elemente noi cum ar fi maşini, bărci şi tancuri care pot fi conduse de către personajul înzestrat cu calităţi de şofer şi folosite spre avantajul sau dezavantajul echipei. Totodată se pot observa şi primele tendinţe de generalizare a unor dotări până atunci specifice fiecărui membru în parte. Oricare dintre ei poate căra cadavre, folosi mitralierele, lega inamici sau conduce maşini simple (evident, mai puţin câinele).

Dacă primul Commandos s-a bucurat de succes, al doilea a fost un adevărat festin! Oricum, competiţia este acerbă şi nu s-a lăsat mai prejos. Cei de la Atari au scos pe piaţă o copie fidelă a Commandos-ului însă cu toată acţiunea jocului mutată în vestul sălbatic. Jocul s-a numit Desperados: Wanted Dead or Alive însă nu s-a bucurat de acelaşi succes deşi un alt joc în stilul Commandos părea binevenit.

• Tipul jocului: strategie
• Data lansării: 24.10.2003
• Cerinţele minime de sistem necesare pentru rularea jocului nu sunt exagerate deşi poate prea ridicate pentru o rezoluţie de doar 800x600: PIII-700 sau echivalentul, 128 MB RAM, o placă de sunet compatibilă cu sistemele Windows, o placă video de 32MB 3D şi 2 GB de spaţiu pe HDD. Noi totuşi vă
• recomandăm un sistem mai puternic pentru rularea acestui joc - unde întârzierile pot fi fatale.
• Jocul poate fi achiziţionat de la www.gameshop.ro la preţul de 33.30×+TVA.

Commandos 3

Destination Berlin

Ca să revenim la prezent vă reamintesc că una dintre cele mai aşteptate apariţii ale acestui sfârşit de an este, după cum era de aşteptat, cel mai recent joc al seriei. După doi ani de muncă asiduă şi numeroase teste, programatorii de la Pyros Studios au terminat Commandos 3: Destination Berlin (cel mai bun joc din toate cele trei - după spusele lui Ignacio Perez, cel care a condus proiectul). Tot Perez a declarat şi faptul că jocul s-ar putea să fie şi ultimul al seriei.

Într-adevăr "Destination Berlin" este din multe puncte de vedere de nerecunoscut, având multe îmbunătăţiri la capitolul grafică, precum şi o nouă interfaţă prin care se dau comenzile aferente gameplay-ului. Chiar şi cei mai "înrăiţi" fani ai seriei vor trebui să se obişnuiască cu această nouă interfaţă bazată aproape exclusiv pe maus. Avantajele sunt multiple dar în toiul acţiunii se poate simţi lipsa scurtăturilor oferite de tastatură. Tastele care desemnau armele în Commandos-urile anterioare au fost înlocuite astfel încât pentru a se ajunge la arma dorită trebuie parcurse toate celelalte arme. Un real dezavantaj în situaţiile intense. Se pot spune foarte multe despre noul design ales de producători şi printre primele lucruri pe care le remarcăm este motorul 3D, care nici nu se compară cu 2D-ul din Commandos 1 şi 2. Grafica este aşadar extrem de realistă, umbrele şi schimbările vremii având un efect vizibil pe ecran. Singura controversă privitoare la grafică este adusă de reproşurile fanilor care au considerat extrem de neplăcută limitarea rezoluţiei la 800x600. Cum majoritatea monitoarelor şi a plăcilor video produse în prezent suportă rezoluţii ridicate pare absurdă realizarea unui joc atât de cunoscut şi aşteptat doar pentru o rezoluţie atât de joasă. În pofida acestor lipsuri, produsul rămâne în continuare unul din liderii jocurilor în timp real de tactica şi strategie despre cel de-al doilea război mondial.

Facilităţile oferite de producători nu se opresc aici. De aceasta dată avem o echipă compusă din doar 6 personaje (bereta verde, lunetistul, pirotehnistul, scafandrul, spionul şi hoţul), renunţându-se la 3 caractere prezente în jocurile anterioare care însă au devenit inutile. Astfel nu mai este nevoie de şofer, fiecare dintre cele 6 personaje fiind capabil să conducă în caz de nevoie. De asemenea multe din capacităţiile pe care în jocurile anterioare le deţinea doar câte un personaj au fost extinse şi la celelalte. Nu trebuie însă să aveţi impresia că datorită acestor "facilităţi" Destination Berlin va fi mai simplu decât predecesoarele sale ! Din contră! Pentru a-l face rejucabil producătorii au sporit gradul de dificultate fără a oferi nivele pentru jucătorii începători sau avansaţi. Chiar şi veteranii seriei au fost nevoiţi să recunoască AI-ul deosebit al inamicilor. Patrulele nu mai sunt formate din câte un simplu soldat solitar, acesta fiind deseori situat în poziţii greu accesibile. Şi raza de acţiune a soldaţilor inamici a crescut, îngreunând deplasarea soldaţilor aliaţi. Tot pentru a spori gradul de dificultate dar şi satisfacţia jucătorilor au fost introduse trupe de elită inamice compuse din lunetişti şi soldaţi ai trupelor Gestapo.

Urmând acelaşi stil revoluţionar producătorii au creat de această dată un mod multiplayer, existând posibilitatea de a juca într-o reţea locală de 12 jucători, împărţiţi în două echipe, fiecare având capacitatea de a avea un număr de maxim 6 jucători. Modul singleplayer are 3 mari campanii: în Stalingrad, Europa Centrală şi Normandia. Fiecare dintre acestea are specificul său şi misiunile urmează o naraţiune predefinită spre deosebire de cele ale jocurilor anterioare ale seriei. În fiecare dintre aceste campanii veţi beneficia şi de ajutor din partea aliaţilor atunci când se poate; la Stalingrad de cel al soldaţilor ruşi, al rezistenţei franceze în cea de-a doua campanie şi a unităţilor de elită aliate în campania din Normandia.

Commandos 3: Destination Berlin este un joc care merită cumpărat deşi există riscul să pierdeţi multe ore în faţa monitorului încercând să găsiţi modalitatea potrivită prin care să "păcăliţi" AI-ul adversarilor, care, chiar dacă e artificial, e ingenios..