SOFTWARE- PC Magazine Romania, Septembrie 2002
 Fenomenul
Linux
Alexandru
Voiculescu, Ramiro Voicu
Linux este fenomenul care a reușit să uimească în ultimii ani
întreaga lume TI, fiind sistemul de operare cu cea mai rapidă dezvoltare dintre
toate cele existente, conform unor studii efectuate de IDC - International Data
Corporation - www.idc.com).
Asociat în principal cu mișcarea GNU (un acronim recursiv de la GNU is Not Unix
- www.gnu.org/home.ro.html),
acesta a reușit să aducă un suflu nou în lumea sistemelor de operare.
Ceea ce trebuie știut este faptul că GNU a apărut cu mult înaintea Linux-ului,
în 1984, în timp ce primele linii de cod scrise pentru Linux au apărut abia
în 1991 (este vorba desigur de primul kernel, dezvoltat la acea vreme doar de
către Linus Torvalds). Există foarte multe distribuții de Linux, doar câteva
fiind publice, adică putând fi descărcate de pe internet și instalate (accesând
adresa http://old.lwn.net/Distributions/
veți descoperi aproape 300 de distribuții). Ceea ce a lipsit Linux-ului multă
vreme de la apariție a fost un standard pentru ierarhia în sistemul de fișiere
a programelor și aplicațiilor, dar mai ales a bibliotecilor. Specificațiile
pentru "standardizarea pinguinului" sunt disponibile la www.linuxbase.org,
iar primele încercări ale distribuitorilor de a se conforma Standardului de
Bază Linux (Linux Standard Base - LSB) au început în acest an. O altă problemă,
care încă nu este rezolvată complet, este lipsa unui suport real pentru programe
ce folosesc caractere specifice unei anumite limbi, cunoscut sub numele de internaționalizare
("i18n" - o prescurtare de la internationalization - între litera
de început "i" și ultima literă "n" există 18 litere). În
1998 s-a format Free Standards Group, în cadrul căreia există inițiative de
standardizare a celor expuse ceva mai devreme, tocmai pentru a încuraja dezvoltarea
de aplicații și programe pentru Linux. Mai multe detalii despre toate aceste
standarde se pot găsi la www.freestandards.org/.
Un alt efort pentru realizarea unui distribuții unitare destinate totuși mediului
business este inițiativa UnitedLinux (www.unitedlinux.com).
SuSE, Caldera, Conectiva și Turbolinux au anunțat pe 30 mai 2002 că vor construi
o distribuție conform standardelor amintite mai sus. Va fi mult mai ușor pentru
producătorii de hardware să realizeze suportul software pentru echipamentele
destinate și unui utilizator Linux. Proiectul a demarat și este susținut de
firme importante din lumea TI: AMD, Borland Software Corporation, Computer Associates,
Fujitsu Siemens, Fujitsu, Hewlett-Packard, IBM, Intel, NEC, Progress Software
și SAP.
Lucrul cel mai de seamă la Linux este faptul că întregul sistem de operare,
aici incluzând kernelul și o serie întreagă de aplicații, este pus la dispoziție
inclusiv cu sursele, făcând din acesta un bun studiu de caz pentru cei interesați.
Multe universități și facultăți de specialitate din întreaga lume își dezvoltă
propriile distribuții de Linux. În România nu știu dacă există deocamdată astfel
de preocupări, cel puțin în facultățile de specialitate, în ceea ce privește
acest sistem de operare. Fiind un bun studiu de caz, Linux-ul ar putea fi introdus
încă din licee, măcar la cele de informatică, pentru că există suport pentru
cea mai mare parte a aplicațiilor necesare.
Am testat pentru dumneavoastră 6 distribuții dintr-o gamă variantă: Red Hat
Professional 7.3, SuSE Professional 8.0, Mandrake 8.2, Slackware 8.1, Lycoris
Desktop /LX, Debian 2.2r6. Există diferențe notabile și credem că veți dori
să încercați să instalați măcar una dintre ele.
 Nucleul
unui sistem de operare - Mini - HOW TO
La baza oricărui sistem de operare se află nucleul acestuia sau kernelul. Un
sistem de operare nu ar folosi însă la nimic dacă ar fi format doar din kernel
și nu ar avea și alte module, programe sau aplicații care să ruleze peste acest
nucleu. Acesta poate fi încadrat în două mari categorii și anume monolitic sau
pe straturi. Kernelul de Linux se încadrează în prima categorie conținând în
principiu marea majoritate a serviciilor oferite de sistemul de operare, cum
ar fi administrarea proceselor, a comunicației între acestea, a memoriei, a
sistemului de fișiere și a dispozitivelor dintr-un calculator. Cea de-a doua
categorie, cea a kernelelor pe straturi se caracterizează în principal prin
asigurarea unui minim necesar funcționării, cum ar fi comunicația între procese
și o administrare minimală a memoriei și a dispozitivelor. Au existat o serie
de păreri pro și contra în ceea ce privește cele două arhitecturi, mai ales
după lansarea Linux-ului, deoarece se consideră că primul tip de nucleu este
inferior celui de al doilea din punct de vedere arhitectural, primul necesitând
restartări ale sistemului de operare dacă se dorește adăugarea de noi funcționalități,
dar și din punct de vedere al securității.
Caracteristic celor monolitice este că driverele și serviciile se execută în
același spațiu de adresare a memoriei ca și nucleul (spațiu kernel), ceea ce
poate duce la probleme grave de securitate și stabilitate. În cazul microkernel-urilor,
se execută în spațiul nucleu doar un număr minimal de servicii, restul lansându-se
în spațiul utilizatorului. Totuși, performanțele nucleelor monolitice pe sisteme
cu un singur procesor sunt mai bune decât cele oferite de microkernele. Conform
numelui (și teoriei), microkernel-urile sunt mai mici decât monoliticele(un
kernel obișnuit de Linux are cam 700 kB dacă este compilat și, în general, sub
1 MB).
Deocamdată printre cele mai cunoscute sistemele de operare care folosesc un
microkernel (un tip de nucleu pe straturi) se numără Microsoft Windows NT/2000/XP,
câteva Unix-uri, precum QNX, Digital UNIX și toate sistemele real-time. De aici
și părerile împărțite în ceea ce privește cele două tipuri de nucleu, știut
fiind faptul că de obicei sistemele de operare de la Microsoft necesită restartări
când se adaugă noi drivere. Există încă din 1990 și o inițiativă open-source,
cunoscută sub numele de GNU/Hurd, pentru un sistem de operare bazat pe un microkernel
(Mach), însă deocamdată lucrurile nu sunt atât de stabile pe cât se dorea la
început. Noi am dori ca în scurt timp să ajungem să scriem și despre Hurd, așa
cum este cazul Linux-ului în momentul de față, având în vedere faptul că este
proiectat ca un sistem de operare mult mai puternic decât Linux-ul.
 Slackware
8.1
www.slackware.com;
Slackware Linux este întreținut în principal de către Patrick Volkerding, cunoscut
sub numele de "The Man" în lumea Slackware. Istoria acestei distribuții
este interesantă și cred că merită amintită foarte sumar în cele ce urmează.
Slackware Linux a apărut din SLS, la fel ca și SuSE, în momentul în care un
profesor de la universitatea unde studia Patrick l-a rugat pe acesta să îi arate
cum să instaleze un Linux pe care să-l poată folosi atât acasă, cât și la facultate
în cadrul proiectelor pe care acesta le coordona. Inițial, Patrick a reușit
să creeze câteva scripturi pentru crearea, instalarea și updatarea de pachete,
însă nu-și imagina că Slackware Linux va deveni o distribuție publică sau că
va reuși să aibă succesul pe care-l are în ziua de azi. Așadar, pornit mai mult
dintr-un hobby, la fel ca și kernel-ul lui Linus Torvalds, Slackware Linux a
ajuns în ziua de azi să fie una din cele mai populare distribuții, fiind folosit
atât ca stație de lucru, cât și ca server de Web, Ftp sau Email. Prima versiune
a fost lansată în aprilie 1993, iar ultima, cea pe care o vom detalia în cele
ce urmează, pe 18 iunie 2002. Este o realitate faptul că Slackware Linux, sau
mai pe scurt Slack, este, alături de Debian, distribuția cea mai apropiată de
UNIX din cele existente, termen cunoscut sub numele de "UNIX-like".
Descrierea ce poate fi găsită pe site prezintă Slack-ul ca pe un sistem de
operare Linux avansat, cu două priorități de bază, și anume: ușurința folosirii
și stabilitatea. Mulți îl consideră însă ceva mai greu de administrat, în comparație
cu un Red Hat, SuSE sau Mandrake. Este desigur mai mult o chestie de nuanță,
având în vedere că este un Linux. Nu este recomandat însă începătorilor sau
celor care nu vor să înțeleagă ce este acela un Linux, un kernel sau ce sunt
modulele de kernel. Majoritatea configurărilor necesită cunoștințe prealabile.
De exemplu, instalarea unui mouse USB, problemă cu care m-am confruntat în mod
direct, presupune modificarea unor scripturi de inițializare a sistemului, lucru
ce nu este posibil de realizat cu ajutorul unor wizarduri, cum este cazul celor
trei distribuții mai sus amintite. Instalarea se face în mod text, existând
posibilitatea alegerii unui anumit kernel la bootare, deși cel implicit este
suficient de general pentru o instalare normală. Este recomandată parcurgerea
atentă a fișierelor README, FAQ și BOOTING înaintea începerii instalării. Slackware
8.1 vine cu versiunea 2.4.18 de kernel și are suport pentru sistemele de fișiere
jurnalizate, ca ReiserFS, JFS, XFS și ext3, existând posibilitatea alegerii
unui anumit tip de sistem de fișiere în cadrul procedurii de instalare (la instalarea
RedHat-ului, de exemplu, nu se poate alege decât între ext2, vechiul sistem
de fișiere fără suport de jurnalizare, și ext3). Fiind lansat ceva mai târziu
față de celelalte distribuții, și versiunile de aplicații și programe sunt mai
noi. Slackware 8.1 include browser-ul Mozilla 1.0, KDE 3.0.1 și Gnome 1.4.1.
Toate acestea se pot regăsi pe CD-ul de instalare prezent și în revistă. Există
pe lângă acesta și posibilitatea achiziționării online a setului complet de
4 CD-uri de la store.slackware.com, la prețul de 39,95$. Pe lângă distribuția
standard, acest set include și ZipSlack-ul, o distribuție de Slackware ce poate
fi instalată direct pe partiții de Windows, tip FAT. Se asigură suport prin
telefon și email, existând și companii specializate pentru așa ceva, toate regăsindu-se
la adresa www.slack
ware.org/support/. Metodele de instalare suportate sunt de pe CD, de pe
hard disk sau prin NFS. Ceea ce se poate regăsi în celelalte distribuții și
nu putem găsi în Slackware este imposibilitatea folosirii unui server FTP sau
HTTP pentru instalarea prin rețea. O caracteristică importantă, ce deosebește
Slackware Linux de celelalte distribuții, este faptul că nu se intervine cu
absolut nimic în sursele de kernel, acestea fiind cele originale de la kernel.org.
Formatul standard al pachetelor Slackware este .tgz și există o serie de programe
pentru instalarea, upgradarea și ștergerea pachetelor, cum ar fi installpkg,
upgradepkg. și care nu pot fi folosite decât direct din linia de comandă. Există
și un instrument general - pkgtool - ce poate fi folosit în consolă, fiind bazat
pe ncurses. Sunt suportate și rpm-uri, existând posibilitatea instalării direct
a acestora sau transformării în tgz cu ajutorul comenzii rpm2tgz.
La instalare, se poate opta pentru un anumit manager de ferestre, KDE, GNOME
sau WindowMaker, ce poate fi shimbat și mai târziu însă prin crearea manuală
cu ajutorul comenzii ln, fie în home-ul user-ului a unui link cu numele $HOME/.xinitrc,
fie în /etc/X11/xinit/xinitrc, pentru opțiunea default, către /etc/X11/xinit/xinitrc.windowmanager
(unde windowmanager poate fi înlocuit cu kde, gnome, wmaker etc). Nu există
un switchdesk așa cum este cazul Red Hat sau Mandrake. Dacă nu reușiți să porniți
serverul de X, atunci va trebui să configurați manual în /etc/X11/XF86Config
diverse setări, care se reduc în principal la driverul pentru placa video sau
căile către fonturi.
- Ramiro Voicu
 Red Hat Professional
7.3
www.redhat.com;
www.romsymdata.ro;
De cele mai multe ori, cu mici excepții, Linux-ul este asociat cu numele de
Red Hat Linux, fiind, alături de SuSE, distribuția cea mai răspândită în toată
lumea. Există diverse variante de integrare ale Red Hat Linux, pornind de la
Embedded Linux pentru dispozitive cu puține resurse (de obicei memorie puțină,
procesoare specializate, stocarea fizică este posibil să lipsească), cum ar
fi imprimante sau PDA-uri, până la soluții enterprise pentru rețele mari și
foarte mari. Red Hat are încheiate parteneriate strategice cu firme de renume,
cum ar fi IBM, Oracle sau Hewlett Packard. Tot Red Hat este compania care dezvoltă
și o soluție de mediu asemănător UNIX sub Microsoft Windows, cunoscută sub numele
de Cygwin, ultima versiune având și posibilitatea instalării și rulării unui
server de X direct în Windows. Mai multe detalii puteți găsi la http://sources.redhat.com/cygwin/.
Revenind la RedHat 7.3, acesta are trei pachete de bază și anume Red Hat Linux
7.3 Personal Edition (59,95$), Red Hat Linux 7.3 Professional Edition (199,95$)
și Red Hat Linux Advanced Server, o soluție completă, tip enterprise, la care
prețul se stabilește în funcție de configurație și de suportul oferit, pornind
de la 799$ și ajungând până la 2499$. Pentru acesta din urmă se asigură un timp
de răspuns de maxim o oră, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Noi am avut
la dispoziție varianta Professional, care este o soluție viabilă atât ca stație
de lucru cât și ca server pentru rețele de tip mic și mediu. Acest pachet conține
pe lângă Red Hat 7.3, împreună cu codul sursă, o documentație bogată (Ghid de
instalare, Ghid de personalizare, Ghid de start, Ghid de referință, Ghid pentru
Red Hat Network, CD de documentație) și CD-uri suplimentare (cu versiunea completă
de StarOffice 5.2, aplicații pentru server și dezvoltare). Procedura de instalare
după CD este simplă și intuitivă, existând atât preconfigurații, ca de exemplu
Workstation, Server sau Laptop sau o instalare Custom în care se lasă la latitudinea
utilizatorului alegerea de pachete. Se poate opta fie pentru o instalare în
mod grafic, fie pentru una în mod text. Există de asemenea posibilitatea instalării
prin rețea, fiind suportate FTP, HTTP sau NFS. Pachetele de bază în orice distribuție
Red Hat Linux sunt RPM-urile (RPM = RPM Package Manager, definiția este recursivă
la fel ca și GNU = GNU's Not Unix sau JINI = JINI Is Not Initials). Există posibilitatea
instalării, ștergerii sau upgradării de pachete RPM fie direct din linia de
comandă folosind rpm (Red Hat Package Manager), fie folosind utilitare grafice
ca gnorpm (pentru Gnome) sau kpackage (pentru KDE). Pentru cei care doresc sau
au o altfel de ierarhie a fișierelor, sau pur și simplu nu doresc instalarea
în forma existentă în pachetul RPM, se poate folosi rpm2cpio combinat cu cpio
pentru o instalare după preferințe. NU se recomandă o astfel de procedură, deoarece
de obicei RPM-urile conțin biblioteci partajate (pentru utilizatorii de Windows
acestea pot fi văzute ca niște dll-uri) ce trebuie să se regăsească în anumite
directoare ale sistemului de fișiere (mai multe despre acest standard la www.pathname.
com/fhs/). La instalarea sistemului nu se permit decât partiții de tip ext2
sau ext3, recomandarea noastră fiind aceea de a o folosi pe cea din urmă, deoarece
este un sistem de fișiere jurnalizat. Există modulele de kernel și alte sisteme
jurnalizate, ca de exemplu JFS și ReiserFS, care pot fi montate după instalare.
Instalarea Red Hat Linux 7.3 pare cea mai firească pentru noii veniți, dar și
pentru utilizatorii experimentați. Tot la instalare există posibilitatea configurării
unui firewall cu trei variante de securitate: High, Medium și No Firewall. Recomandarea
noastră este ca să alegeți opțiunea No Firewall în cazul în care mașina pe care
faceți instalarea va fi folosită ca stație de lucru, celelalte două opțiuni
presupunând ceva cunoștințe despre rețele TCP/IP, fiind necesare doar în cazul
în care "Linux-box"-ul va rula un server (Web, Mail, Ftp etc) sau
va fi folosit ca router și va fi accesibil din internet.
Red Hat Linux 7.3 vine cu o suită de aplicații destinate configurării în mod
grafic a sistemului, cu aplicații specifice atât interfeței Gnome cât și KDE,
multe dintre acestea regăsindu-se și în celelalte distribuții, deși probabil
că utilizatorii experimentați rămân fanii liniei de comandă. Printre aplicațiile
și programele care se regăsească în varianta Professional se numără: KDE 3.0,
GNOME 1.4, XFree86 4.2, Apache WebServer 1.3.23-9 (se recomandă updatarea către
o versiune mai nouă a acestui pachet datorită unor bug-uri de securitate), SUN
Java 2 Standard Edition, GIMP, XINE DVD Player și multe altele. Pentru varianta
Professional Edition se asigură suport timp de 60 de zile pe web, respectiv
60 de zile prin telefon pentru instalare, în timp ce pentru cealaltă variantă,
Personal Edition, doar 30 de zile suport pe web pentru instalare. Există posibilitatea
menținerii sistemului dvs. la zi prin subscrierea la serviciul Red Hat Network
(RHN). Serviciul este foarte folositor atât simplilor utilizatori cât și administratorilor
de rețea ce au mai multe sisteme Red Hat de administrat (Enterprise Systems
Management), acestea putând fi înregistrate sub un singur cont, notificările
făcându-se prin email în cazul unor update-uri necesare sistemelor înscrise
în RHN. Singura condiție impusă este ca sistemul Red Hat ce rulează pe mașina
înscrisă în RHN să fie o versiune cel puțin egală cu Red Hat 6.2. Costul este
de 60$/an/sistem pentru serviciul de bază. Cei înscriși în RHN mai au și avantajul
de a fi primii ce beneficiază de imaginile ISO în cazul apariției unor noi versiuni
ale sistemului de operare.
- RV
 Debian
GNU/Linux 2.2r6 ("potato")
www.debian.org;
Debian-ul este distribuția care a fost cunoscută din totdeuna ca fiind cea
mai sigură dintre toate cele existente. Este știut faptul că de această distribuție
se ocupă o comunitate restrânsă de dezvoltatori, pachetele fiind foarte bine
studiate și testate înainte de a fi lansate ca release-uri într-o distribuție.
De obicei, aplicațiile și programele sunt cu câteva versiuni în urma celorlalte
distribuții, inclusiv kernelul, Debian-ul fiind singura distribuție dintre cele
prezentate care încă nu suportă versiunea 2.4.
Suportul este asigurat de obicei în cadrul listelor de discuții, cel comercial
fiind aproape inexistent. Procedura de instalare este cea mai dificilă dintre
toate cele existente. Am avut ceva probleme la configurarea inițială a serverului
de X, fiind necesară o rebootare și o repornire a întregului proces, având grijă
să sărim peste acea parte de preconfigurare a serverului grafic. Există două
posibilități de instalare: simple și advanced. În prima variantă, se aleg task-uri
de instalare, fiecare task presupunând instalarea mai multor pachete reunite
sub acesta; în cea de-a doua variantă, existând posibilitatea alegerii efective
a fiecărui pachet în parte.
Instalarea se poate de pe CD sau prin rețea, fiind suportate protocoale ca
FTP, HTTP, NFS. În principiu, instalarea se compune din două părți. Într-o primă
fază se aleg și se formatează partițiile, se copiază kernelul și o distribuție
de bază, se instalează un boot manager, se stabilește parola de root. După o
rebootare urmează cea de a doua fază în care are loc alegerea efectivă a task-urilor
sau a pachetelor ce se doresc a fi instalate. După terminarea acestei faze,
sistemul este gata de lucru, ne mai fiind necesară nici o rebootare deoarece
sistemul a fost practic instalat în prima fază, în cea de a doua fiind instalate
doar aplicații și programe. Având încă versiunea 2.2 de kernel, este evident
că nu poate fi vorba de posibilitatea alegerii pentru partiții a unor sisteme
de fișiere jurnalizate, cum ar fi ReiserFS, JFS, XFS sau ext3, singura partiție
suportată fiind cea de tip ext2. Meritul de bază al acestei distribuții este
acela că este cel mai apropiat de comunitatea Open Source. Distribuția este
destinată în principiu dezvoltatorilor și celor care își doresc un Linux sigur.
Pachetele sunt de tip .deb, fiind administrate cu ajutorul unui utilitar numit
APT (Advanced Package Tool). Pachetele cu care vine distribuția de bază sunt
XFree86 3.3.6, GNOME 1.0.56 etc., deci destul de vechi în comparație cu toate
celelalte distribuții prezentate. Debian 2.2, nume de cod Potato, a fost lansat
pe 14 august 2000 și în prezent a ajuns la versiunea stabilă actualizată r6,
r7 fiind încă în teste. În principiu, doar s-au corectat bug-uri și problemele
de securitate. Versiunea viitoare 3.0, woody, va conține XFree86 4.1, GLibC
2.2, KDE 2.2 și avea ca opțiuni kernel 2.4 și GCC 3.0.
Așadar și pe viitor Debian va păstra o atitudine conservativă, securitatea
și stabilitatea fiind preferate performanței și noului. Oricum, pentru cei care-l
folosesc nimic nu se compară cu Debian-ul. - Alexandru Voiculescu
 Mandrake
Linux 8.2
www.mandrake.com;
Ultima versiune de Mandrake este 8.2, nume de cod "bluebird" (pasărea
albastră), nu aduce îmbunătățiri majore seriei 8.x, fiind în linii mari una
de actualizare a pachetelor. Versiunea poate fi descărcată gratuit de pe siturile
de tip "mirror" (oglindă), are 3 CD-uri și conține numai aplicații
gratuite.
Procedura de instalare nu a suferit modificări majore, fiind extrem de intuitivă
chiar și pentru cei care încearcă pentru prima dată un sistem de operare din
familia Linux. Singura problemă pe care am întâlnit-o apare la sistemele de
calcul ce au placa video integrată pe plăci de bază de tip SiS: sistemul se
blochează pentru că nu detectează corect memoria rămasă disponibilă și pentru
a inițializa sistemul este necesar parametrul de kernel 'mem=###M' (unde ###
reprezintă dimensiunea memoriei disponibile în MB - problema a fost întâlnită
și la Red Hat 7.3 având aceeași soluție).
 Internaționalizarea
este serios luată în considerare de cei de la MandrakeSoft, fiind disponibile
pentru instalare peste 40 de limbi. Pentru a scrie cu diacritice corect în limba
română aveți la dispoziție două variante de mapări ale tastaturii: qwerty și
qwertz.
În prima variantă, tastatura se comportă la fel ca cea americană normală, iar
diacriticele le obțineți folosind AltRight, tasta Alt din dreapta tastei Space
(apăsați simultan pentru: ă=AltRight-a, â=AltRight-q, ș=AltRight-s, ț=AltRight-t,
î=AltRight-i). Tastatura qwertz este la fel ca cea românească pe care o întâlniți
în sistemle de operare Microsoft Windows. La trecerea sistemului într-o anumită
limbă se schimbă (traduc) meniurile din toate managerele grafice.
 Mandrake
8.2 păstrează încă sistemul de gestiune dual: LinuxConf și DrakConf. LinuxConf-ul
reprezintă moștenirea de la Red Hat (distribuția de la care a plecat Mandrake)
și permite modificarea setărilor obișnuite ale sistemului: gestiunea utilizatorilor,
a serviciilor (dns, mail, ftp), data, ora, utilizatorii virtuali de e-mail,
configurarea plăcii de rețea, a modemului. DrakConf (Mandrake Control Center)
e un utilitar cel puțin la fel de complex, care se dorește a fi pentru Linux
ceea ce este ControlPanel-ul pentru Windows 2000. El permite configurarea completă
a sistemului, de la partea de hardware ce folosește HardDrake (placă de rețea,
video, sunet, tuner) până la cele mai utilizate servicii (web, ftp, dns, samba,
NIS, firewall). Tot de aici putem repartiționa discul în mod grafic cu ajutorul
DiskDrake-ului. În încercarea de a face cât mai prietenoasă și mai familiară
configurarea sistemului, au fost introduse wizard-uri pentru toate serviciile
ce pot fi setate grafic.
Mandrake folosește kernel 2.4.18 (ultima versiune stabilă apărută), are suport
pentru patru sisteme jurnalizate de fișiere: EXT3, ReiserFS, XFS și JFS și permite
criptarea sistemului de fișiere. Versiunea de Samba 2.2.3 este una specială,
ce în echipă cu XFS, permite partajarea fișierelor în gen Windows-NT folosind
ACL-uri (access control lists - liste de control al accesului). Versiunea Mandrake
8.2 mai include Apache 1.3.23, PHP 4.1.2, MySQL 3.23.47, PostgreSQL 7.2, Sendmail
8.12.1, Postfix 20010228, KDE 2.2.2, GNOME 1.4.1, XFree86 4.2, GCC 2.96 și 3.0.
Pentru actualizarea pachetelor se folosește MandrakeUpdate care se poate conecta
la aproape 100 de servere de tip "mirror". Noile versiuni pot fi din
categoria celor în dezvoltare, de tip "cooker", sau variante mai noi
decât cele instalate stabile și testate.
Instalarea sistemului nu s-a modificat substanțial, dar remarcăm la finalul
procesului posibilitatea actualizării on-line a întregului sistem. Astfel putem
avea de la prima inițializarea a sistemului un Linux de ultimă oră. -Av
 Lycoris
Desktop/LX
www.lycoris.com;
Cu scopul declarat de a realiza un Linux ușor de mânuit pentru utilizator,
tânăra companie Lycoris (fosta Redmod Linux Corp.) a lansat distribuția Desktop/LX
(recent redenumita distribuție RedmondLinux Personal). Din această cauză lipsesc
din distribuție pachetele care oferă servicii (cu excepția serverelor de samba
2.2.1 și openssh 3.0.2) și s-au inclus doar cele de tip office, multimedia și
amuzament.
Interfața este construită în jurul versiunii de KDE 2.2.2., modificate să semene
cu cea de la Microsoft Windows XP. Pachetul de tip office este suita KOffice
1.1, ce conține un editor de text (KWord), un program de calcul tabelar (KSpread)
și o aplicație de prezentare (KPresenter). Pentru gestiunea fișierelor și navigarea
pe internet sunt incluse Konqueror (2.2.1) și Mozilla (0.9.7). Cum serviciile
de mesaje instantanee sunt tot mai utilizate, nu puteau lipsi aplicațiile de
conectare la acestea: LICQ (client de ICQ), KSIRC (client IRC) și KIT (client
AOL). Nici transferul de fișiere nu a fost uitat, fiind prezente Gftp, QTella
și KNapster. Gestiunea fișierelor audio/ video este realizată cu ajutorul programelor
XMMS, KSCD, RealPlayer și Xine DVD/Divx, iar dacă dispunem de un TV Tuner, aplicația
XawTV ne permite vizionarea canalelor de televiziune. Pentru introducerea imaginilor
în calculator de pe scanner se poate folosi Kooka, iar descărcarea pozelor de
pe o cameră digitală foto este intermediată de gPhoto.
GIMP (GNU Image Manipulation Program), prezent în versiunea 1.2.2, este o aplicație
asemănătoare Adobe Photoshop-ului și ne permite prelucrarea profesională a imaginilor.
Koncd face parte din suita KDE și vă permite scrierea CD-urilor în Linux. Pentru
amuzament au fost introduse 10 jocuri, dintre care amintim Solitaire, Tetris,
Galaga și Asteroids.
Instalarea sistemului este probabil cea mai simplă din câte am întâlnit. Distribuția
de la Lycoris nu permite nici un fel de selecție a pachetelor (individuală sau
pe grupuri). Astfel, procesul de instalare a pachetelor (gestionat de rlizard)
începe imediat după alegerea partițiilor, rulând în fundal, iar configurările
sistemului (numele calculatorului, parola de root, utilizatorii, legătura la
internet) se realizează în paralel. După finalizarea tuturor setărilor, ne putem
delecta cu un Solitaire până la terminarea instalării.
O aplicație extrem de utilă realizată de Lycoris este Network Browser-ul ce
ne permite o intercomunicație simplă cu alte sisteme Linux sau Microsoft Windows
(folosind samba), în gen "Network Neighborhood" de la Microsoft. Sunt
incluse facilitățile drag&drop prin rețea, nefiind necesară operația "smbmount".
Distribuția ne mai pune la dispoziție două utilitare specializate pentru actualizarea
pachetelor cu software și pentru instalarea de noi programe de pe siturile Lycoris.
Pentru că această versiune de Linux se adresează mai ales celor obișnuiți cu
mediile de lucru Microsoft Windows, s-au realizat modificări la nivel de interfață
pentru a elimina senzația de necunoscut. Astfel, desktop-ul conține "My
Linux System" și "Network Browser", iar configurarea sistemului
se realizează prin intermediul unui "Control Panel", care este de
fapt binecunoscutul KDE Control Center. Managerul sistemului de fișiere, Konqueror-ul,
recunoaște aplicațiile executabile de Microsoft Windows și le rulează folosind
Wine (Wine Is Not an Emulator, versiune 20011226), independent de prezența unei
partiții cu Windows pe sistemul dumneavoastră. Cu ajutorul Wine-ului putem chiar
instala programe de Windows.
Manualul tipărit, ce însoțește distribuția, este sumar și se rezumă la un ghid
de instalare de 30 de pagini. Documentația sistemului este prezentă în format
electronic și poate fi consultată prin intermediul KDE HelpCenter-ului.
Lycoris Desktop/LX este construit în jurul kernelului 2.4.12, cu versiunea
XFree86 4.1.0 a serverului grafic. - AV
 SuSE 8.0
www.suse.com, www.suse.de/en
Distribuitor în România: Genesys
SuSE Linux este distribuția europeană (germană) cea mai de succes. Deși se
axează pe personalizarea sistemului pentru cât mai multe țări europene, SuSE
se poate folosi oriunde în lume. Din păcate, limba română lipsește din sistem,
numai KDE 3.0 putând fi setat în limba română.
SuSE 8.0 Professional se distribuie pe 7 CD-uri și un DVD ce conține toate
pachetele. Ideea cu DVD-ul a fost preluată și de cei de la Red Hat. În pachet
mai sunt incluse 3 manuale: unul de inițiere în SuSE Linux (Basics Manual),
unul de configurare a sistemului, Reference Manual (componente hardware, servicii,
interfețe grafice, echipamente de printare și scanare), a rețelei și serviciilor
aferente (conexiune, DNS, NIS, NFS, FTP, Samba, Apache, proxy, firewall) și
o carte cu prezentarea aplicațiilor importante, acoperind toate domeniile (office,
multimedia, grafică). Există și o versiune Personal ce conține numai 3 CD-uri,
care este mai slab documentată.
Pentru evaluare, SuSE pune la fiecare lansare la dispoziția curioșilor o versiune
de un CD ce nu se instalează, dar permite inițializarea sistemului și crearea
unei impresii. Din păcate aceasta este singura imagine ISO descărcabilă gratuit,
cele ale distribuției lipsind complet, deși pachetele pot fi descărcate de pe
sit. Există și o procedură dificilă de instalare din pachete, care probabil
că nu se va simplifica niciodată.
Dintre cele aproximativ 2000 de pachete open-source sau comerciale remarcăm
kernel 2.4.18, glibc 2.2.5, KDE 3.0, GNOME 1.4.1 RC1, SuSE Firewall 2. Configurarea
firewall-ului s-a simplificat și, din câteva clicuri, un începător poate realiza
o setare funcțională.
SuSE 8.0 conține mai multe pachete de tip office, dar versiunea de StarOffice
pe care o instalează automat este 5.2. Este prezent și OpenOffice641, dar vă
recomandăm folosirea versiunii finale 1.0 care a apărut recent.
Este posibilă folosirea a patru sisteme de fișiere jurnalizate: ReiserFS, EXT3,
XFS și JFS cu facilitatea de criptare a datelor.
Aplicația care include procedura de instalare și cu ajutorul căreia se realizează
toate configurările sistemului se numește YaST2 (Yet another Setup Tool versiunea
2). YaST2 are module specifice pentru fiecare componentă hardware, respectiv
serviciile instalate. Aceste module realizează mai întâi o detecție a componentelor
sugerând folosirea unui driver, dacă sunt mai multe disponibile. Am remarcat
faptul că YaST2 verifică dacă noile configurări necesită anumite programe și
dacă acestea nu sunt deja instalate solicită cd-ul ce le conține. De asemenea,
în cazul apariției unor conflicte între pachete, ni se sugerează o rezolvare
argumentând alegerea unei variante.
La prima vedere, SuSE 8.0 pare o versiune de actualizare a pachetelor și părea
mai normală o denumire de 7.4. Totuși supriza există în cadrul fișierelor de
configurare: pentru o mai bună compatibilitate cu specificațiile LSB (Linux
Standard Base), scripturile de sistem au fost trecute în /etc/init.d și /etc/sysconfig,
rolul lui /etc/rc.config fiind minimal acum. Preferința pentru /opt a rămas,
aici fiind instalate managerele grafice KDE și Gnome, navigatoarele de web Netscape,
Mozilla și alte aplicații sunt de obicei în /usr. - Alexandru Voiculescu
 Red
Hat Professional 7.3
Este imposibil să se facă o alegere care să mulțumească pe toți utilizatorii
de Linux, fiecare distribuție având fanii ei. În plus, luând în considerare
faptul că absolut oricine își poate crea propria distribuție sau poate modifica
una existentă pentru a o face să semene cu oricare alta, criteriile de stabilire
a unei ierarhii între distribuții, trebuie alese cu grijă. Suportul tehnic,
varietatea programelor și a aplicațiilor distribuției de bază, ușurința administrării
pentru utilizatori cu ceva mai puțină experiență, ne-au determinat să alegem
Red Hat Linux. Alegerea a fost dificilă, foarte aproape aflându-se SuSE, însă
larga răspândire a Red Hat-ului, dar și faptul că nouă ne-a lăsat impresia unei
distribuții mature, bine echilibrate, atât ca desktop cât și ca server, au făcut
ca acesta să câștige. Red Hat oferă soluții dintre cele mai variate de la sisteme
embedded până la servere de baze de date și clustering. Fiecare distribuție
are specificul ei, alegerea celor care îndrăgesc wizardurile fiind în mod sigur
Mandrake, la polul opus situându-se Slackware și Debian. Asta nu înseamnă că
Slackware, de exemplu, este foarte greu de administrat. Din contră, unora li
se pare chiar mai simplu după ce au acumulat cunoștințele necesare. Lycoris
este o distribuție dedicată stațiilor de lucru, ușor de gestionat, dar destul
de puțin documentată și cu puține aplicații. Ceea ce ne-a plăcut atât la Red
Hat, cât și la SuSE, a fost faptul că cele două distribuții au reușit să se
situeze undeva la mijloc între multitudinea de wizarduri regăsită la Mandrake
și aproape inexistența din Slackware sau Debian. Însă lucrul cel mai bun ar
fi să încercați și dumneavoastră cel puțin o distribuție din cele prezentate.
|
