Legislaţie - PC Magazine Romania, Iulie 2002

Marketingul prin e-mail şi marketingul direct - practici interzise în România?

Ruxandra Maria Bologa - Miculiţi & Asociaţii - Linklaters

Suntem o firmă cu activitatea principală în domeniul realizării de programe de calculator (cod CAEN 7220), precum şi alte activităţi apropiate. Activitatea noastră se desfăşoară exclusiv cu clienţi persoane juridice (B2B). Ştim că există de puţin timp o lege care interzice ofertele comerciale nesolicitate (spam-ul). Am dori câteva lămuriri în legătură cu subiectul:
1. Ce lege reglementează chestiunea menţionată?
2. Daca vrem să ne vindem produsele unor persoane juridice, este permis să le trimitem ofertele prin e-mail sau fax? Menţionez că adresele de e-mail / nr. de fax la care trimitem ofertele sunt publice, obţinute din cataloage ("Pagini Aurii", de exemplu) sau de pe siturile firmelor respective. Mulţumesc.

În termeni tehnici, marketingul prin e-mail sau "spam-ul" poate fi definit drept un e-mail comercial, care promovează un bun sau un serviciu, şi care este transmis unei persoane fără acordul prealabil al acesteia sau fără ca persoana respectivă să solicite informaţiile transmise.

Marketingul direct are o definiţie mai largă, care include spam-ul dar se referă totodată şi la promovarea bunurilor sau serviciilor prin poşta obişnuită, fax sau telefon.

Dacă marketingul direct nu are consecinţe grave asupra persoanelor vizate, în schimb spam-ul reuşeşte să producă reale probleme şi chiar pagube "victimelor". De aceea, reglementarea juridică a acestor fenomene a devenit necesară, primii paşi în acest sens fiind făcuţi în Statele Unite ale Americii şi în Uniunea Europeană.

Legislaţia românească nu are încă o reglementare în vigoare care interzice spam-ul, dar există un proiect de lege care se ocupă de acest aspect: Proiectul de lege privind comerţul electronic.

Acesta defineşte comunicarea comercială drept "orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant sau membru al unei profesii liberale".

Proiectul de lege menţionează că următoarele nu trebuie considerate comunicări comerciale prin ele însele: (i) informaţiile permiţând accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică; (ii) comunicări legate de produsele, serviciile, imaginea, numele sau mărcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit.

Potrivit aceluiaşi proiect de lege, efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

Nerespectarea acestei prevederi constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată infracţiune şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei, sancţiunea putând fi aplicată şi persoanelor juridice. Este greu de crezut că aplicarea unei simple amenzi contravenţionale ar putea opri fenomenul, care are deja o amploare deosebită şi în România. Probabil că mai potrivită ar fi aplicarea unei sancţiuni mai drastice în cazul în care se săvârşesc mai multe contravenţii de acest gen. Oricum, cel puţin pentru moment, nici măcar amenda contravenţională nu poate fi aplicată întrucât legea nu a intrat încă în vigoare.

Un aspect pozitiv al viitoarei legi privind comerţul electronic se referă la sarcina probei în cazul unui litigiu care ar interveni între cel care a trimis oferta comercială şi cel care a primit-o fără a dori acest lucru. În această situaţie, cel care a trimis oferta trebuie să dovedească în faţa instanţei că şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, mai exact că a avut consimţământul prealabil şi expres al celui care a primit oferta comercială, dacă acesta din urmă are calitatea de consumator. În lipsa acestei prevederi a legii, victima spam-ului ar fi fost pusă în situaţia de a face o probă aproape imposibilă: să probeze că nu şi-a dat consimţământul la primirea ofertelor comerciale.

Proiectul legii privind comerţul electronic va proteja atât peroanele fizice cât şi cele juridice. Persoanele fizice se bucură însă de protecţie suplimentară, aflată în Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Potrivit acestei legi, persoana fizică are dreptul de a se opune în orice moment, în mod gratuit şi fără nici o justificare, ca datele sale personale deţinute de operatorii care le prelucrează să fie dezvăluite unor terţi în scop de marketing direct. Persoanele fizice sau juridice care prelucrează date cu caracter personal şi care încalcă această obligaţie pot primi amenzi contravenţionale de la 10.000.000 lei la 250. 000.000 lei, dacă fapta nu este infracţiune.

O altă măsură de protecţie poate fi găsită în Legea nr. 676/2001, privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor. Potrivit acestui act normativ, orice abonat (persoană fizică sau persoană juridică) are dreptul să solicite, cu titlu gratuit, înscrierea menţiunii în registrul abonaţilor că datele sale cu caracter personal nu pot fi folosite de terţi în scopul marketingului direct.

În concluzie, pentru a nu fi considerată contrară normelor care vor intra în scurt timp în vigoare aparţinând Proiectului de lege privind comerţul electronic, oferta comercială trebuie să fie precedată de consimţământul expres al destinatarului şi să întrunească cumulativ următoarele condiţii:
(i) să fie clar individualizată ca atare;
(ii) persoana fizică sau juridică în numele căreia este făcută să fie clar identificată;
(iii) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile să fie clar individualizate iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
(iv) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
(v) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.