Legislaţie - PC Magazine Romania, Martie 2002

Firma pe internet

Av. MAGDALENA Marinescu

Răspundem în acest număr unui grup de tineri care ni s-a adresat cu rugămintea de a-i ghida la construirea unei "afaceri proprii pe internet".

Aş începe prin a vă spune că afacerea proprie se desfăşoară pe internet, dar ea se construieşte în viaţa reală. Ceea ce înseamnă că ar trebui să începeţi prin a vă crea "o firmă" în funcţie de specificul afacerii, firmă care este cel mai probabil să îmbrace forma unei societăţi cu răspundere limitată (S.R.L).

Înfiinţarea unei societăţi comerciale este reglementată, în România, de legea 31/1990 republicată şi constă într-o serie de acţiuni dintre care cele mai importante ar fi: obţinerea de avize pentru sediul social, redactarea actului constitutiv, vărsarea capitalului social şi autorizarea de către judecător. Aveţi nevoie de sediu şi de un capital de pornire de minim 2 milioane lei; în cazul dvs. specific este probabil să vă fie necesar şi un computer care să susţină situl web. Existenţa acestei entităţi juridice vă identifică pe dvs. în relaţiile cu organele fiscale în primul rând, deoarece profitul realizat prin derularea afacerii pe internet se impozitează. Nu are relevanţă pentru autorităţile fiscale dacă ceea ce vindeţi pe internet sunt bunuri tangibile, ce se trimit prin poştă sau curier în urma efectuării plăţii sau sunt expediabile on-line, fie prin download (al unui soft, să zicem), fie constau în servicii (web design, să zicem). Principiul este acela al impozitării la sursă, ceea ce înseamnă ca important este unde se află sediul firmei, iar nu unde sunt vândute produsele.

După care începe "construcţia" pe internet. În acest caz, internetul reprezintă magazinul dvs. de desfacere, astfel că nu veţi mai plăti chirie proprietarului unui imobil, ci veţi plăti spaţiul de web unei firme ce oferă asemenea servicii, cu alte cuvinte providerului. Cu acest provider veţi încheia cel mai probabil un contract de furnizare de servicii şi veţi rezerva un domain name. Firma respectivă vă poate găzdui situl sau puteţi cere un pachet complet de servicii, care să includă şi construcţia respectivului sit. Cine este proprietarul acestuia? Iată o problemă ridicată de jurisprudenţă şi pe care unii recomandă să o decideţi de la bun început printr-un contract cu firma în cauză.

Demersuri concrete pentru e-government în România
Pe 24 ianuarie 2002, Guvernul României a aprobat trei noi ordonanţe propuse de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.

• Ordonanţa privind sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă reglementează constituirea dispeceratelor pentru apeluri de urgenţă şi introducerea numărului telefonic unic pentru apeluri de urgenţă - 112, folosit la nivel european de statele care au trecut deja la aplicarea prevederilor europene în materie. Actul normativ urmăreşte, totodată, instituirea atribuţiilor principale ale sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, precum şi atribuţiile serviciilor specializate cărora le sunt adresate apelurile de urgenţă, precum şi obligaţiile ce revin Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi proprietarilor reţelelor de telefonie publică, reţelelor de servicii digitale integrate şi serviciilor de telefonie mobilă. Actul normativ aprobat prevede şi sancţionarea folosirii nejustificate a serviciilor de urgenţă. Abuzul atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz. Numărul unic va funcţiona în toate reţelele de telefonie, atât fixă, cât şi mobilă.
  
• Ordonanţa privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale prevede obligaţia autorităţilor administraţiilor publice locale de a asigura implementarea de sisteme electronice pentru colectarea taxelor şi impozitelor în fiecare oraş şi municipiu din teritoriu. În termen de 3 luni de la aprobarea acestei Ordonanţe se va asigura posibilitatea efectuării plăţii prin mijloace electronice a taxelor şi impozitelor încasate de către autorităţile administraţiei publice locale la nivelul municipiilor şi în termen de 6 luni la nivelul oraşelor. Soluţia propusă de MCTI se bazează pe crearea unui portal pentru plata taxelor şi impozitelor prin mijloace electronice. Prin intermediul acestui portal, plătitorul de taxe şi impozite se informează asupra debitelor curente pe care le are de plătit către administraţia financiară, stabileşte cuantumul unei plăţi şi efectuează plata prin mijloace electronice. Plătitorului de taxe i se eliberează o dovadă de plată electronică sub forma unei scrisori de confirmare semnate electronic prin certificat numeric, cuprinzând identificarea plătitorului de taxe - aşa cum figurează ea în bazele de date ale administraţiei financiare, identificarea beneficiarului plăţii, numerele de tranzacţii pentru informarea asupra debitelor şi pentru plăţile efectuate şi detaliile operaţiunilor efectuate. Sistemul pilot pentru plata taxelor şi impozitelor prin mijloace electronice tratează în mod confidenţial informaţiile din sistemele administraţiei financiare şi din sistemele băncii prin care s-a efectuat plata.
  
• Ordonanţa pentru efectuarea achiziţiilor publice prin mijloace electronice defineşte cadrul legal necesar pentru procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică on-line, făcând posibilă utilizarea Sistemului Electronic de Achiziţii Publice. Acest sistem va conduce la reducerea corupţiei şi a birocraţiei, la creşterea transparenţei şi diminuarea cheltuielilor în ceea ce priveşte contractele de achiziţii publice. Sistemul electronic de achiziţii publice respectă toate principiile care stau la baza atribuirii unui contract de achiziţie publică, respectiv libera concurenţă între potenţiali contractanţi, eficientizarea utilizării fondurilor publice, transparenţa, tratamentul egal, precum şi confidenţialitatea în ceea ce priveşte secretul comercial. Operatorul Sistemului Electronic de Achiziţii Publice va fi Inspectoratul General al Comunicaţiilor.

Alte probleme care se ridică, din punct de vedere juridic, la pornirea acestui gen de afacere privesc confidenţialitatea; dacă intenţia dvs. este să realizaţi orice tip de comerţ prin intermediul sitului este foarte important să vă gândiţi la mijloacele prin care puteţi asigura securitatea tranzacţiilor, incluzând la acest punct şi un contract cu banca la care se efectuează plata; date fiind prevederile recentei legi privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor şi a celei referitoare la protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor personale şi la libera circulaţie a acestor date, ar fi indicat să inseraţi în textul de pe web şi un anunţ cu privire la politica pe care înţelegeţi să o adoptaţi în domeniul securităţii şi confidenţialităţii. Prevederile legale amintite mai sus trebuie luate foarte atent în considerare dacă prin intermediul sitului intenţionaţi să strângeţi informaţii personale despre vizitatori, dacă le cereţi să completeze vreun formular, spre exemplu, în ce scop o faceţi şi ce intenţionaţi să faceţi cu respectiva bază de date. Vă amintim că amintita lege "se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de persoane fizice sau juridice, române ori străine, de drept public sau de drept privat, indiferent dacă au loc în sectorul public sau în sectorul privat." (Legea 677/2001, art. 2, al. 4). Luaţi-vă toate măsurile ca din conţinutul site-ului să rezulte clar şi neechivoc acordul vizitatorului (idem, art. 5, al. 1) În acelaşi spirit al protecţiei consumatorului, dar şi a "partenerului de web", este important ca, dacă aveţi intenţia să faceţi un link sau mai multe către alte situri, să aveţi acordul deţinătorilor acelor situri. Chiar dacă legile române nu o impun expresis verbis, este deja o uzanţă pe internet. Multe din prevederile dreptului internaţional reglementează actualmente relaţiile ce iau naştere pe internet.

Nu mai puţin importantă este (pre/re) vederea de către operatorul sitului a legislaţiei aplicabile unor domenii specifice şi restricţiilor existente în aceste cazuri; cel mai concret exemplu care îmi vine în minte este cel privind statutul avocaţilor din România, cărora li se interzice orice tip de reclamă, deci inclusiv pe web, precum şi oferirea de consiliere gratuită în scopul atragerii clientelei.

Printre reglemetările cele mai importante, însă, sunt cele referitoare la protecţia dreptului de autor; copyright-ul pe internet este un subiect sensibil şi de maximă actualitate, aşa că este bine să inseraţi într-un loc vizibil o notă privind politica dvs. asupra dreptului de autor, dacă permiteţi sau nu copierea parţială sau totală a materialelor distribuite de dvs. via internet; nu uitaţi nici să menţionaţi licenţele de care dispuneţi. Poate părea prudenţă excesivă, dar nu uitaţi că vă adresaţi unui public extrem de variat şi e bine să aveţi în vedere (aproape) toate aspectele problemei.

În spiritul celor prezentate mai sus, aş încheia acest articol cu un disclaimer: cele prezentate mai sus au un caracter pur orientativ şi nu înlocuiesc sfatul unui avocat sau consultant. În plus, ele pot diferi foarte mult în funcţie de caracterul afacerii şi de tipul de comerţ pe care doriţi să îl practicaţi. Ele se vor completa, cu siguranţă, cu prevederile legii comerţului electronic (www.mcti.ro).