Editorial PC Magazine Romania, Februarie  2002

SĂ STĂM STRÂMB ŞI SĂ JUDECĂM DREPT SAU... VICEVERSA

Mihaela Cârstea
Redactor şef
PC Magazine România

Niciodată nu vom Şti cât de strâmb trebuie să stăm pentru ca judecata noastră să fie sută la sută dreaptă, probabil că de aceea ne este şi atât de greu să fim obiectivi. Dar să facem un exerciţiu de aerobic şi să trecem în revistă întâmplările anului ce a trecut.

Nici nu ne revenisem bine după sărbătorile de iarnă, când a apărut hotărârea de guvern ce stabilea modul de organizare şi funcţionare al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, pe scurt MCTI. Pentru prima oară exista în România o astfel de instituţie, semn că noul guvern, rezultat în urma alegerilor din noiembrie 2000, considera prioritare cele două domenii, TI şi C. O astfel de schimbare de atitudine a atras cum era de aşteptat interesul ziariştilor, care cu mic cu mare au solicitat să fie primiţi de ministrul Dan Nica pentru a afla care sunt proiectelele echipei sale.

Şi cu toate că în titulatura acestei instituţii pe primul loc se aflau comunicaţiile, iar noul ministru lucrase anterior tot în acest domeniu, primele intenţii erau legate de TI, considerat pe bună dreptate un soi de Cenuşăreasă. Pe 5 ianuarie 2001, elaborase deja un draft pentru un pachet de legi considerate de interes primordial, care fusese trimis unei părţi a comunităţii TI spre dezbatere.

Pe 15 ianuarie 2002, dată la care scriu acest editorial, pe situl MCTI există la capitolul Legi în vigoare: Legea comunicaţiilor (deci tot acestea au avut întâietate) şi 3 HG-uri privind organizarea şi funcţionarea MCTI (4.01), privind înfiinţarea grupului de lucru "Grupul de Promovare a Tehnologiei Informaţiei în România" (22.02) şi referitor la modificarea cuantumului unor taxe şi amenzi în domeniul telecomunicaţiilor (27.11).

Există şi 10 ordine, dintre care cel referitor la încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator a stârnit multe discuţii şi nemulţumiri, suferind chiar unele modificări, semn că membrii ministerului au plecat urechea la nemulţumirile managerilor firmelor TI şi au încercat să mai îndrepte ceva, deşi rezultatul este încă departe de a crea motivaţii suficiente pentru stăvilirea exodului de programatori. Cât despre cele trei legi esenţiale: a comerţului electronic, a semnăturii digitale şi cea anti-fraudă (prezente pe sit doar ca proiecte), situaţia este diferenţiată. Stând uşor înclinat pot spune că MCTI a făcut ceea ce a putut, adică a înaintat în primăvară proiectele de legi către Parlament. Pe 31 iulie, Legea Semnăturii Electronice apărea în Monitorul Oficial, urmată la câteva luni de normele metodologice de aplicare a ei. Pe 20 noiembrie, prin decrete prezidenţiale, au fost promulgate alte două legi: Legea pentru protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor. Proiectul de lege privind comerţul electronic a trecut însă doar de Camera Deputaţilor, împotmolindu-se însă la Senat.

Dar dacă la capitolul legislaţie, lucrurile par a se vedea bine, ceva mai discutate şi discutabile au fost licitaţiile ce au vizat realizarea de proiecte pilot în special în domeniul e-government. Aici deja cred că e greu să stai strâmb şi să judeci drept, cam toată lumea are tendinţa de a sta cât mai ţeapăn şi a încerca să demonstreze că interesele particulare sau de grup au fost determinante în deciderea câştigătorilor, nicidecum apropierea de cerinţele caietelor de sarcini. Circulă tot felul de poveşti în piaţă, dovezi sunt însă greu de găsit. Grave sunt întârzierile care apar atunci când câştigătorul licitaţiei se dovedeşte a nu-şi putea ţine promisiunile. Când mă uit la ce se întâmplă în jurul nostru, la afacerile murdare care au contribuit substanţial la sărăcirea populaţiei, mă întreb şi eu parafrazând un personaj caragealian "de ce să nu aibă şi MCTI-ul faliţii lui"?

Am în faţă interviul din 5 ianuarie şi constat că jaloanele menţionate de ministrul Nica erau: iminenţa legilor esenţiale, investiţiile nu doar de dragul investiţiilor, educaţia - o componentă ce nu poate fi neglijată, situaţia specialiştilor, recuperarea timpului pierdut şi evitarea noilor întârzieri. Dacă despre majoritatea acţiunilor propuse am amintit, să vedem dacă s-a făcut ceva în domeniul educaţiei. Ministerul şi-a propus un program intitulat "15.000 de calculatoare - 15.000 de şcoli interconectate la internet". Ceva s-a făcut, mai este însă mult până la îndeplinirea acestui obiectiv. Stând drept, unul din membrii grupului Divertis ce îl interpreta la lansarea Windows XP pe Preşedintele Iliescu spunea "vom cumpăra 15.000 de calculatoare pentru şcoli, iar dacă nu vor exista suficiente şcoli pentru acestea, vom mai clădi şcoli".

Ce altceva a mai caracterizat activitatea MCTI? Extrema transparenţă, aş zice chiar excesiva transparenţă. Biroul de Presă al MCTI ne-a transmis pe parcursul anului 2001 în medie un comunicat pe zi, enorm dacă ne gândim că peste două şeptimi din zilele unui an sunt zile libere. Apoi situl, cu informaţii complete, actualizat cu regularitate, conferinţele de presă şi chiar aniversarea zilei de naştere a ministrului împreună cu reprezentanţii mass-media. Putem trage concluzia că s-a dorit o campanie de imagine susţinută, dar parcă s-a cam exagerat. Şi orice exagerare poate duce la efecte contrare celor dorite. Oare era nevoie ca ministrul însuşi să participe la deschiderea oficiului poştal din Miercurea Ciuc? Măcar nu era la Galaţi, că am mai fi înţeles. Dar Galaţiului oricum i s-a rezervat partea leului - găzduirea primului parc naţional de software.

Personal cred că s-a exagerat şi în asocierea numelui ministerului de acţiuni a căror organizare a lăsat mult de dorit, gen festivalul Internetics, proiectul e-library şi altele.

Cum întotdeauna mai multe capete gândesc mai bine decât unul singur, am solicitat punctele de vedere privitoare la activitatea MCTI câtorva directori ai unor firme de profil, rezultatul îl veţi vedea la rubrica In Direct. Încercând să analizeze lucrurile cu cât mai multă luciditate s-a atins un punct de echilibru, nota 3,(3) pe o scară de la 1 la 5.