Timpul Liber- PC Magazine Romania, Noiembrie  2001

Librărie şi n-am cui

Dan Iancu

De foarte departe anumite iniţiative au un fel de aură de virtute, de intenţii bune, dar luate la bani mărunţi constaţi cu stupoare că te afli în faţa veşnicei probleme a făcăturii. Dacă un sit făcut de un amator poate fi corectat cu bunăvoinţă, nu acelaşi lucru se poate face în cazul unor pagini ale unor profesionişti, măcar după pretenţii, şi cu atât mai mult când se află sub girul forului diriguitor în domeniul TI, ICI. Nu este vorba de plătit vreo poliţă ci de indignarea firească în faţa unor realizări aproximative.

A fost lansată, înainte de IFABO, ceea ce autorii au numit prima librărie electronică românească. Cărţi electronice există bine mersi mult înainte ca ICI să se trezească. A lua de pe internet o carte electronică gratuită este similar cu a cumpăra la preţul zero. Noutatea ar consta într-un spaţiu de unde aceste cărţi ar putea fi luate. Doatarea cu pricina nu mi se pare a fi ceva cu adevărat important, pentru că scopul existenţei ICI nu este de a deschide diferite tarabe de unde un om de pe stradă să-şi ia un pachet de programe pentru mainframe, ci de a da liniile directoare în ceea ce priveşte statutul domeniului şi strategia generală a României privind dezvoltarea TIC. Problemele existente în administraţia locală sunt mult mai importante decât a utila o sală cu ceva calculatoare pentru un uz îndoielnic. Şi atunci de ce trebuia să sune trâmbiţele mediatice cu "prima librărie..."? Doar dacă ICI este în continuare pe strada Miciurin.

Ajungând la situl www.e-librarie.ro stai şi te întrebi de ce în loc de un model demn de urmat ai în faţă nişte pagini învechite din punct de vedere al concepţiei, un sit incomplet, negândit şi de o sărăcie grafică ce nu lasă loc îndoielii că poate nu te pricepi. Nici nu trebuie să fii cine ştie ce specialist ca să vezi că prima pagină azi (29 septembrie), alta decât cea din timpul IFABO, este facută ca să fie. Intrare şi Interogarea bazei de date sunt cele două posibile alegeri lângă ceva desene cu sateliţi şi globul pământesc, un fel de subtilă metaforă kitch despre negrul din capul autorilor.

Intri şi dai peste pagini scrise în romgleză parcă, un limbaj de pe la începuturile internetului românesc pe când diacriticele erau un lux. În momentul de faţă nu există nici un impediment tehnic de a scrie în limba ce-o vorbim, dar se pare că pentru ICI această limbă este o problemă în sine, din moment ce până şi afişul prezentat la IFABO nu conţinea aceste semne. Atunci ce fel de cercetare şi dezvoltare în informatică se face la acest institut central? Păi, pesemne unele destul de complexe pentru că o lungă perioadă căutările în baza de date se finalizau cu eroare 505, problemă în sfârşit depăşită. Nu mai vorbesc de textele pretenţioase cu gust lemnos. "Cartea este redefinita din perspectiva disocierii intre continut si suportul material al acestuia. Cartea nu inseamna foaia de hartie pe care a fost publicata, ci continutul, informatia. Informatia ne este furnizata din ce in ce mai des pe calculator si nu pe mediul traditional: hartia. Acelasi continut poate fi publicat atat pe hartie cat si in format electronic. Viitorul cartii in era digitala ne este deseori infatisat in contextul impunerii pe piata a dispozitivelor portabile de lectura si a aplicatiilor software corelate. Acesta este motivul existentei librariilor electronice, destinate promovarii si accesului la noile documente in format electronic." Am dat un mic exemplu de preţiozitate şi de a explica explicaţii. Din moment ce se disociază conţinutul de reprezentare nu e vorba de "noi documente" ci doar de un nou format, QED. Ar mai fi multe de comentat, dar trecem şi la alte belele.

Intri în sfârşit să vezi ce de cărţi există. Aici stupoarea lasă loc hazului nebun. La secţia "română" dai de patru cavaleri ai apocalipsului: Iliescu, Năstase, Nica şi Drăgănescu. Informaţiile despre aceste patru cărţi sunt şi ele pe măsura modului de finalizare a sitului. Adică scurte şi aiurea. De exemplu, nu se ştie câte pagini are "Renaşterea speranţei" a lui Iliescu, publicată la editura "0". Preţul la fel de "neprecizat". În mod sigur, se va deschide o fereastră şi te tocmeşti, mai dă jupâne, mai lasă stăpâne... Nu vă speriaţi, nu se deschide nimic. Alte "noutăţi".

Eneida (în limba engleză) îl are ca autor pe Virgil, Contele de Monte Cristo în engleză, deşi există secţia franceză. Indiferent de ce cauţi, firmă, program sau carte, rezultatul se referă la firmă etc. La contacte, unde te aştepţi să dai peste lista autorilor, ţi se oferă o serie de "link-uri esenţiale" pentru cei pasionaţi de lectură. Vă spicuim un astfel de esenţial, la "întâmplare": Curs limbaj de asamblare - Adriana Alexandru (ICI)... Am căutat şi firme, dar în afară de câteva nume din Bucureşti, în rest nu am avut vreo şansă. La capitolul e-book 2001 am dat de extrase din volumul "Cartea Electronică", autor necunoscut. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că a atrage publicul într-o anumită sferă de interes nu este o acţiune la voia întâmplării şi simpla iniţiativă nefinisată, negândită, e doar o modaliatate de îndepărtare şi nu de apropiere. Deci extrasele cu pricina, puse cu furca pe pagină, nu au rolul să ajute ci doar să umple o pagină inutil.

De fapt tot situl este doar un măreţ discurs, uşor agramat pe alocuri, lipsit de concretitudine. Nu am găsit nici-un fel de modalitate de plată, cum nici nu am putut să fiu pus în situaţia de a descărca produse software sau cărţi. La fel de inconsistentă e prezenţa grafică. Practic nu există nici măcar plăcerea ca să te uiţi la nişte pagini frumoase. De exemplu, nişte experţi în ale informaticii, cum se laudă "distinşii", ar fi trebuit să ştie că web-ul nu face casă bună cu fonturile serifate. Nu numai că este suficient de greu de urmărit, dar combinaţia de culori, că de aia avem paleta cu milioane de nuanţe, sare mult peste "de gustibus...". Nu ştiu cine e entuziastul care a proiectat situl, dar ar fi trebuit să ştie că nu trebuia să îmbrace un papagal, ci să facă un sit elegant. Ori când nu ai nici conţinut, nici eleganţă, te întrebi de ce să mai "stai de vorbă" cu situl respectiv.

Pe scurt, un mare fiasco. Un fel de model care ne precizează că "imaginea României în lume" nu are vreo legătură cu onor cei ce-şi încasează leafa din banii noştri, ci cu iniţiativa particulară, net superioară oricărei petreceri cu şampanie şi pişcoturi. Este foarte grav că ICI continuă pe linia politică a nerealizărilor. Este şi mai grav când un ministru girează o astfel de formă goală cu declaraţii pompoase şi fanteziste. Pentru că, mergând mai departe, conform unei logici banale, tragi concluzia nefastă că promisiunile de la începutul mandatului sunt doar vorbe goale şi funcţia de ministru nu este aceea de a veghea la buna desfăşurare a unui domeniu, ci de a toca vorbe goale în faţa camerelor de televiziune. Aceeaşi nemulţumire faţă de conducătorii ICI, care ies în public, nu pentru prima oară, cu "bifate" ca pe vremea lui Ceauşescu.

Web-ul românesc este foarte vast şi are locuri minunate, create cu imaginaţie şi dăruire, şi el nu trebuie încărcat cu subproducţii guvernamentale. Există producători de gunoi destui, nu ne face plăcere să mai plătim din buzunarul nostru astfel de "Fabricat în România".