Editorial PC Magazine Romania, Ianuarie  2000

Si ce daca a venit anul 2000?!

Ani de-a randul ne-am gandit la data de 1 ianuarie 2000 ca la un moment ce ne va schimba soarta in bine sau in rau. Pesimistii s-au speriat ca vine sfarsitul lumii, optimistii au sperat ca vom trai mai bine, ca se vor sterge granitele dintre saraci si bogati, ca vom avea cu totii acces la cele mai noi cuceriri tehnologice. Si unii si altii au gresit.

Pentru ca anul 2000 parea departe chiar la inceputul anilor 90, greu s-a sesizat faptul ca o economie de doi octeti poate produce grave dereglari ale activitatii in cele mai diverse domenii de activitate. Si totusi, este exagerat sa identificam aceste disfunctionalitati cu o apocalipsa, asa cum au considerat amatorii de senzational. Credeti ca butoanele rosii declansatoare ale razboiului atomic se impiedica de ultimele doua cifre ale anului?

Nici optimistii nu s-au dovedit a fi mai buni prezicatori. Dezamagirile pot fi foarte mari daca uiti de realitatea inconjuratoare si traiesti intr-una virtuala.

In fond ce este1 ianuarie 2000? O data calendaristica oarecare. O conventie. Trecerea dintre 31 decembrie 1999 si 1 ianuarie 2000 nici macar nu are loc in acelasi timp pentru toti pamantenii. Nu e o poarta dinspre un tip de viata spre alt tip de viata.

E un moment stabilit oarecum arbitrar, care se corecteaza la anumite intervale de timp pentru o rigurozitate astronomica. Trecerea dintr-un an in altul, dintr-un secol sau mileniu in altul e de obicei un moment cand te uiti inapoi si iti faci planuri sa nu mai gresesti la fel de mult.

Poate n-ar fi rau sa schimbam conventia si sa stabilim anul in care traim in concordanta cu gradul de dezvoltare al cetateanului mediu din fiecare tara. Nu se spune ca sunt oameni care traiesc ca in epoca primitiva? Credeti ca un tanar american de 18 ani care a invatat literele de pe tastatura calculatorului traieste in acelasi an cu prietenul meu Cristi din Iasi si cu colegii sai de aceeasi varsta? Intre Cristi din Iasi si Christian din San Francisco nu e o diferenta de 10 ore, ci una de 10 ani (asta ca sa incerc sa pastrez un echilibru intre pesimism si optimism). In timp ce Christian are acasa doua-trei Pentium-uri la nu stiu cati MHz (pentru fiecare membru al familiei), cu dotari multimedia ce-i permit sa foloseasca din plin jocurile, enciclopediile, MP3-urile si tot ce-si mai doreste, acces nelimitat la Internet, invatamant la distanta, camera video digitala sa-i poata trimite bunicii pozele facute in vacanta din Hawaii etc. etc., Cristi cauta cu infrigurare pe la vecini un soft de BBS pentru sistemul Windows 3.1x, singurul care ruleaza onorabil pe 386-le lui pe care l-a achizitionat cu greu, cu eforturile intregii familii. Si Cristi si Christian lucreaza. Numai ca in San Francisco, Christian lucreaza acasa cateva ore pentru o firma de software si castiga cat sa-si permita sa-si cumpere o masinuta (nu chiar noua, dar acceptabila) cu care sa-si plimbe prietena, iar in Iasi, Cristi sta peste 10 ore la serviciu desi contractul este pentru numai 8, ca administrator de sistem are in grija 20 de calculatoare, castigul ii ajunge cat sa-si permita sa mearga intr-un weekend la munte cu cortul si prietena, iar patronul ii reproseaza ca-l plateste degeaba sa stea toata ziua pe scaun si sa ,,clicaie" din mouse. Credeti oare ca in Iasi Cristi a intrat in mileniul III la 1 ianuarie 2000 si culmea chiar cu 10 ore inaintea lui Christian? Mie imi este imposibil sa cred.

Singurul lucru care ne-ar fi putut aduce la un numitor comun ar fi putut fi catastrofa, apocalipsa. Optimistii din toate tarile nu au nici o sansa sa ajunga vreodata la acelasi nivel la aceeasi data calendaristica, daca nu-si schimba coordonatele in spatiu, desigur.

Ei, lucrurile nu sunt chiar atat de grave. Sunt altii care traiesc cu 10 - 20 de ani (poate si mai mult) in urma noastra. Si apoi, se stie, daca ai chiar de toate nu mai ai pentru ce sa lupti, n-ai ce sa-ti mai doresti. Ar fi o plictisosenie... Inventivitatea la romani a crescut direct proportional cu lipsurile. Din pacate nu numai inventivitatea ni s-a dezvoltat, ci si abilitatea de a ne ,,descurca" prin mijloace nu tocmai oneste, a fi ipocriti, a ne da dupa cum bate vantul si cate altele pe care n-are rost sa le mai insir ca le stim cu totii.

As fi vrut ca macar in acest numar mesajul meu sa fi fost unul mai optimist, n-am reusit, regret. Vad si aud prea multe. Si stiti cum e - pesimistul e un optimist bine informat.

Si totusi, oricand am putea incepe sa recuperam cate ceva. Nu suntem noi tara lui Fat-Frumos care crestea intr-un an cat altii in zece (cinci, trei, doi)? Poate in 2020 sau in 2025 sau in... Cristi si Christian vor sarbatori anul nou in acelasi timp.

Un an bun si atentie la Fat-Frumos!