iBiz - PC Magazine Romania, Mai  2001

De ce şi cum TI&C?

Varujan V. Pambuccian, preşedintele Comisiei pentru TI&C de la Camera Deputaţilor

Am fost de multe ori întrebat care ar trebui să fie drumul României? Către ce tip de economie ne îndreptăm? E greu să răspunzi la o asemenea întrebare. Mai ales că orice răspuns ai da el presupune şi asumarea unei responsabilităţi. Mai mult, un răspuns trebuie să ţină cont de mulţi factori exteriori economiei. Este vorba de cultura şi mentalităţile mediului social, de aşteptările şi nevoile imediate ale oamenilor, de felul în care eşti luat în serios de restul lumii. Totuşi, dincolo de orice speculaţii metafizice, există un criteriu simplu şi imbatabil. Atunci când te hotăreşti să alegi din mai multe scenarii economice posibile unul singur, îl alegi pe cel care îţi aduce pentru cât mai mult timp cât mai multă prosperitate, adică pe cel care îţi aduce pentru cât mai mult timp cât mai mulţi bani. A alege, într-o atare situaţie, este ca şi cum ar trebui să te hotăreşti în ce domeniu îţi investeşti puţinii bani pe care îi ai. Ce ar face orice om sănătos la minte? În primul rând s-ar uita la dobânda bancară. Dacă toate investiţiile posibile ar aduce mai puţini bani decât dobânda bancară, înţelept ar fi să îşi ţină banii la bancă. Ăsta e, oricum, un scenariu imposibil pentru un stat. Din fericire, în România există câteva domenii care aduc bani mai mulţi decât dobânda bancară. Primul dintre ele este TI&C.

Sigur, simpla profitabilitate a unui domeniu nu este un criteriu suficient, mai ales când e vorba de o decizie care poate afecta o ţară pentru un timp îndelungat. Este această rată sustenabilă? Intuiţia, care până la urmă nu face mai mult decât să extrapoleze statisticile din ultimii 10 ani, spune că da. Dincolo de tehnologiile care susţin acum domeniul, manipularea, transformarea şi comunicarea informaţiei pare să fie o afacere stabilă pentru mulţi ani. Există chiar o educaţie îndelungată în spiritul utilizării acestor tehnologii şi o tradiţie de necontestat. Să nu uităm că România a fost printre primele ţări care au construit un calculator electronic de concepţie proprie şi că de 40 de ani există şi o şcoală bine dezvoltată de informatică teoretică şi de inginerie a informaţiei. Această şcoală a produs fără întrerupere specialişti de o valoare incontestabilă. Mai mult, România dispune în prezent de companii de soft şi de echipamente de comunicaţii mature şi cu un serios palmares. Ele s-au dezvoltat rapid într-un mediu economic ostil pentru că au fost legate, în marea lor majoritate, de export.

Lipseşte o piaţă internă interesantă şi cultura managerială. Firmele de soft care au reuşit nu au fost ajutate de nici un factor intern. Cele mai multe dintre ele au fost iniţiate imediat după 1990 de programatori proveniţi din institutele de cercetări sau din centrele de calcul. Multe dintre ele continuă să rămână mici şi să trăiască de pe o zi pe alta. Managerii lor nu se deosebesc prea mult de cei ai altor "poveşti de succes" de acelaşi tip din alte industrii. Faptul că după 10 ani unii au reuşit doar să supravieţuiască iar alţii au prosperat fabulos, arată clar că nu e suficient să fii doar bun programator pentru a dezvolta o afacere în TI. Începând cu 1995, au început să apară firme de TI&C iniţiate şi conduse de manageri profesionişti, unii fiind români şcoliţi în occident şi cu o gândire mult mai "cash-flow oriented". În prezent există suficiente companii care să susţină, prin rezultatele lor, faptul că acest domeniu este viabil şi are o considerabilă dinamică.

În România, TI&C reprezintă, aşadar, un domeniu cu o rată ridicată de profitabilitate, cu o puternică susţinere în componenta educaţională şi cu o considerabilă dezvoltare în sectorul privat. Asta înseamnă că merită investit în direcţia aceasta. Statul poate investi în două moduri: prin comenzi de stat şi acţionând pârghia fiscală. Comenzile de stat au un rol determinant în consolidarea unei industrii autohtone. Al Gore spunea, referindu-se la internet, că atunci când a apărut telegraful el s-a dezvoltat lent deoarece s-a dezvoltat numai prin iniţiativă privată. Şi că pentru a dezvolta internetul, statul american nu mai trebuie să repete această greşeală. Rezultatele au fost văzute de o întreagă planetă. Beneficiile sunt, de asenmenea, mari atât pentru stat, care informatizându-se poate realiza economii importante şi deci gestiona mai bine banul public şi obţine încasări mai mari de pe urma unor firme profitabile pe care le-a ajutat să se dezvolte, cât şi pentru companiile din domeniu care reuşesc să-şi consolideze poziţia pe piaţă. Constat, cu satisfacţie, că în programul Guvernului există o componentă puternică de informatizare şi vreau să cred că ea va fi aptă să susţină producătorii autohtoni.

Al doilea mod în care statul se poate implica în dezvoltarea industriei autohtone îl reprezintă pârghia fiscală. Cred că pentru TI&C ea ar putea fi acţionată cu succes şi că ar fi unicul domeniu în care merită să fie acţionată. În definitiv, este ca şi cum statul ar investi în acest domeniu. Două lucruri ar fi de făcut: un impozit mai mic pe salariile celor care produc în TI&C şi deducerea din impozitul pe venitul global a unui calculator pe o perioadă de cinci ani pentru fiecare familie. Prima măsură ar avea ca efect stabilizarea forţei de muncă (bine plătită în România, dar extrem de bine plătită în ţările dezvoltate). Ea ar atrage şi marile companii în România unde, costurile forţei de muncă ar fi mai scăzute, făcând de preferat lucrul cu românii la ei acasă decât asumarea, pe lângă costurile propriu-zise, şi a costurilor sociale inerente lucrului cu ei în alte ţări. Banii investiţi astfel se pot întoarce nu numai prin injecţia în consum pe care ar face-o o masă de salariaţi bine plătită, dar şi prin creşterea volumului industriei de TI&C. A doua măsură ţine de creşterea consumului intern de TI&C şi de democratizarea domeniului (în România diviziunea digitală este enormă) şi cred că nu e cazul să o comentez.

Aşa ar fi mai profitabil. Aşa "prioritate naţională", o sintagmă golită de conţinut prin simplul fapt că tot ce mişcă-n ţara asta a fost prioritate naţională, ar căpăta sens. Aşa am putea redeveni un loc important pentru cea mai dinamică industrie din lumea de azi.

cuprins - Supliment Internet Business